Cine isi inchipuie ca slabitul asta e asa floare de trandafir roz la ureche, se pacaleste amarnic, va spun eu. Imi stau marturie ultimii 15 ani in care mereu am luptat impotriva unei sunculite, a unui nasture care nu se inchidea lejer, a unei camasi care prea statea fix peste burdihan. Iar psihicul nostru joaca un rol decisiv in reusita sau infrangerea bietului regim. Tocmai de aceea am rugat-o pe draga de Emilia Potenteu, psihoterapeutul consultant al revistei „Ce se intampla, doctore?”, sa imi raspunda la cateva intrebari dietetice cu tente psihologice. Ia lecturati ce-a iesit.

Am auzit, chiar tu mi-ai spus, ca recompensele sunt foarte importante intr-o dieta. Adica, dupa ce ai slabit 5 kilograme din 10, fa-ti cadou o masa buna. Sau rasfata-te cu ceva in fiecare saptamana. De ce e important?

Perceptia noastra fata de orice lucru impus este aceea de fortare, pierdere sau privare, iar inconstientul nostru nu prea tolereaza interdictia. In cazul unei diete, de multe ori ne simtim constransi de situatia in care ne aflam, sau de anumiti factori externi care’’ne-au împins catre aceasta’’. Mai multe simturi si organe, la nivel fizic, dar si psihic, sunt private de anumite substante, gusturi, mirosuri sau beneficii. De aceea, din cand in cand ele necesita rasplata pentru extraordinarul efort impus. In alta ordine de idei, recompensa intr-o dieta, poate fi privita ca o motivatie secundara a procesului ; iar la nivel inconstient se pot activa aceleasi stari traite in copilarie, declansate odata cu recompensa in dulciuri, de exemplu, primita la reusita, stari importante in fixarea paternului nostru functional. Toate acestea sunt o incurajare si o sustinere din exterior, secundara, dar benefica. Pe de alta parte, dupa un timp organismul nostru activeaza faza de platou, iar o masa dezechilibrata caloric vine sa bulverseze instinctul natural de depozitare al corpului si va restarta procesul de detasare al surplusului de grasime.

Asa cum spune si numele blogului, pofticiosi sunt multi. Esti la dieta, vin poftele peste tine, cum le „gestionezi”? Le cedam si incercam sa ne vedem mai departe de drum sau ne impotrivim cat putem de tare?

Poftele vin chiar daca nu ne gandim tot timpul la ele. De ce ? Explicatia este cat se poate de simpla. Exista memoria gustului, si obiceiuri alimentare deja integrate, ceea ce inseamna ca trebuie sa avem rabdare pana organismul se obisnuieste cu noul regim alimentar sau noul stil de viata. Autocontrolul, autosugestia, precum si psihoterapia, joaca un rol important in aceasta etapa. Nu trebuie sa ne impotrivim, ci sa le trecem in sfera mentalului, pentru a putea sa le analizam si ulterior sa le putem gestiona mai bine.

Sa lamurim mancatul asta emotional. De ce imi vine sa infulec cand m-a lasat prietenul, a urlat seful la mine, am picat examenul?

Daca ar fi sa cautam un raspuns unic la intrebarea ’’de ce mancam compulsiv ?’’, ne-ar fi foarte greu sa gasim un raspuns universal valabil.  De ce? Pentru ca la baza senzatiei de foame incontrolabile pe care o avem, chiar daca stomacul nostru este plin, stau mai multi factori: pierderea unei persoane dragi sau importante din viata noastra; sentimentul de abandon; o neîmplinire profesionala; o frustrare pe care o traim sau o activam la un moment dat; un gol pe care il simtim in sufletul sau in viata noastra, un esec sau o colectie de esecuri personale, traduse in neimplinire etc. Acesti factori trec de obicei neobservati, sau chiar daca ne-am raporta le ei, nu le acordam atentia cuvenita, facand de multe ori ca acest proces de a manca (fara a avea puterea sa ne controlam), sa devina un pericol pentru organismul si sanatatea noastra. Mancatul compulsiv este privit ca fiind un dusman personal acerb, cu care ne este greu sa luptam, si, de cele mai multe ori se intampla sa incepem o batalie inversunata impotriva lui, fara a ne gandi ca de fapt nu este decat un semnal de alarma ca ceva nu functioneaza corect. Mancatul compulsiv este de fapt, efectul unei cauze care ne face sa ne pierdem controlul asupra alimentelor sau mai bine spus asupra cantitatii de mancare pe care o ingurgitam. Inconstient ne pedepsim sau ne premiem, in functie de paternul invatat inca din copilarie, dar mai ales de pozitionarea propriei persoane fata de situatia care ne provoaca anxietatea: victima ce necesita recompensa sau vinovat ce trebuie pedepsit. Pentru a putea umple golurile afective, profesionale, sociale – frustrarile si neîmplinirile din viata noastra etc, ne gasim refugiul in alimente (de obicei in alimente preferate) care vin la pachet cu o intreaga serie de sentimente si senzatii declansate ulterior (ex: sentimentul de vinovatie ca mancam pe furis, neincrederea in fortele proprii, devalorizarea propriei persoane etc.).

Tot vorbim despre „declicul” care te face sa treci la dieta, despre pregatire psihica sa treci printr-un regim. Cum ne pregatim sa infruntam stresul unei cure de slabire?

Din pacate sau din fericire se intampla ca un ’’declic’’ sa fie factorul declansator al unei diete. Acest ’’declic’’ poate fi asociat cu trezirea dintr-un vis urat. Poate fi vorba de imaginea terifianta descoperita intr-o zi in oglinda, altfel de cea vazuta pana atunci; fie ca am fost diagnosticati cu o problema de sanatate, fie ca nu mai incapem in nimic din sifonier sau o persoana anume, pe care o investim emotional, ne comunica direct sau indirect ca suntem grasi, sau orice alt moment in care constientizam ca avem o reala problema legata de greutate si ca trebuie sa incepem un regim alimentar/dieta. Acest regim alimentar/dieta este un proces prin care ar fi recomandat sa trecem, gradat si cu multa rabdare, evitand pe cat posibil sursele de stres care nu aduc nimic bun si ne ingreuneaza si munca. Este bine sa ne propunem ca tot acest demers sa fie privit ca pe un obiectiv sau ca pe o strategie pe care o vom duce la capat, pentru ca suntem motivati si dornici de schimbare si de nou si ca daca ne-am gandit si am inceput sa facem ceva in acest sens, inseamna ca acum este momentul. Ideal ar fi sa ne distragem atentia de la regimul in sine, plin de rutina, care oricum se desfasoara dupa un program si cu alimente foarte bine stabilite (recomandat ar fi consultul unui medic nutritionist), la alte variabile la fel de importante ca alimentatia  (sportul, psihoterapia, gestionarea gandurilor negative, autosugestia etc.).

Ce crezi despre „de maine incep”, „de luni tin regim strict”? Rareori se indeplinesc, dar le pomenim pana nu mai putem. Sunt un soi de scuze preferate…

De maine sau de luni incep, este de fapt o amanare a startului pe care paradoxal, ni-l dorim cu ardoare. Existand factori externi care ne fac sa luam aceasta hotarare, avem nevoie de timp, pentru a intra in dieta si intr-un alt stil de viata. Singura modalitate este ritmul propriu. Pot fi si scuze, dar indreptate impotriva noastra, proprii beneficiari ai dietei. De altfel, inconstientul nostru stie cel mai bine care sunt beneficiile secundare ale kilogramelor in plus. Ele reprezinta un zid impozant in spatele caruia ne putem ascunde nereusitele, o explicatie plauzibila a oricarui esec personal, o scuza credibila pentru neasumarea oricarei noi perspective. Obisnuiesc sa le spun pacientelor mele cu tulburari de alimentatie, inca de la inceputul procesului terapeutic, ca reala dificultate va aparea in momentul in care kilogramele in plus vor disparea.De abia atunci se vor confrunta cu valoarea propriei persoane, fara pretexte si mecanisme de aparare construite constient, pentru a explica si accepta neputintele, nereusitele, incapacitatile si limitarile propriei persoane.

Avem nevoie de suport moral in dieta? Cum pot eu sa ajut pe cineva care lupta cu kilogramele?

Suportul moral este de fapt incurajarea de care avem nevoie, sa ni se confirme periodic ca suntem pe drumul cel bun, ca se vad rezultatele si ca poti sa mergi mai departe. De confirmari avem toti nevoie, cu atat mai mult in procesul dificil de schimbare a modului de viata, de reconsiderare a scarii valorice si implicit de remodelare corporala.

Imi ziceai candva ca poti sa mananci exact aceleasi lucruri si sa te ingrasi sau nu, in functie de cum ti-e starea de spirit. Explica-ne putin. 

Este vorba despre blocajul psihic care proceseaza sau nu informatia alimentara si in consecinta, incapacitatea organismului de a procesa sau de a elimina surplusul de alimente. Atunci cand suntem acaparati de griji, probleme sau alti factori perturbatori, nu mai tinem cont, la nivel mental, de necesitatile corpului nostru si ne dereglam functiile organice de baza, simturile si metabolismul.

Fa-ne un top 3 sfaturi psiho pentru cei la dieta. 

Daca ai luat aceasta hotarare, inseamna ca este momentul potrivit si ca acum trebuie sa faci ceva in acest sens. Odata inceputa o cura de slabire, jumatate din drum este parcurs (constientizarea problemei, identificarea motivatiei si demararea procesului)

Daca nu o faci tu pentru tine, cine vrei sa o faca, sau cine ar face-o mai bine ca tine…

Meriti aceasta dieta, pentru ca este cel mai bun lucru pt tine! – asta e preferat de Pofticioasa 🙂

 

DOLOFĂNISME