Cam pe la jumatatea lui martie, kilogramele in plus s-au transformat dintr-o grija legata strict de costumul de baie de peste vara, la o grija legata de viata intreaga si de sanse de supravietuire. Mai intai mi-au cazut ochii pe o declaratie a ministrului sanatatii din Olanda care tragea semnalul de alarma: 80% dintre cei care zac la noi in tara in terapie intensiva sunt obezi sau supraponderabili, spunea domnul. Apoi, virusul cel nou si temut s-a luat la tranta cu Boris Johnson care tocmai ce-l sfidase si intr-o saptamana era si el mutat la ATI. Dupa insanatosire, doctorii lui Johnson discutau cu presa despre cum starea sa s-a agravat din cauza greutatii, este gras si a suferit mai mult pentru asta. Imediat, au inceput si la noi anunturi precum cele de mai jos, preluate din informarile oficiale:
Deces 495
Femeie, 37 de ani din judetul Mures.
….
Comorbiditati: obezitate
sau
Deces 503
Femeie, 32 de ani din judetul Mures
Comorbiditati: obezitate
De atunci, studiile internationale care legau surplusul de greutate de complicatii in cazul infectarii cu virusul incoronat au inceput sa curga. Iar pentru multi a inceput o perioada de ingrijorare. Pe care fiecare a gestionat-o cum s-a priceput. Cunosc trei tipuri de scenarii desfasurate in vietile oamenilor pe care ii stiu: a) s-au speriat si s-au pus pe slabit, cu rezultate remarcabile; b) s-au speriat si s-au pus pe mancat, cu rezultate remarcabile in plus pe cantar; c) nu s-au speriat si nu s-au pus pe nimic. Ca vorba aia, o viata si o carantina istorica avem.
Presa a vorbit putin, insuficient, despre subiect. In SUA s-a vorbit nitel mai mult, unii au pus numarul mare de decese de acolo pe seama vesnicei probleme cu kilele ale americanilor. Si am mai citit un articol simpatic in The Telegraph in care o jurnalista le cerea oficialilor britanici sa faca ceva, sa dea o directiva privind fructele si legumele, sa ajute poporul sa isi reduca riscurile, sa nu se joace cu asta. Lumea a invatat sau si-a reamintit cum se calculeaza IMC-ul si cam atat. Prea putine voci de nutritionisti, experti in dietetica (la noi niciuna) au ghidat omenirea in acest moment. Moment care a trecut odata cu varful pandemiei din diverse tari. Acum se vorbeste despre malluri deschise, despre terase si despre plaje. Nimeni nu se mai asteapta sa intri in costumul de baie, caci, pana la urma, cine nu s-a dolofanit in carantina, nu-i asa?
Ingrijorarea a murit.
Comorbiditati: delasare, lene, lipsa de vointa, „n-o sa mi se intample tocmai mie”
