M-am mai vaicarit eu pe aici de probleme de coloana care m-au impiedicat sa topai si eu ca tot omul inamorat de kangoo, care abia ma lasa sa ma simt in largul meu pe banda si care m-au facut aseara sa nu ma imprietenesc foarte tare cu BOSU.

Ei, in aceasta dimineata, verdictul medicului de recuperare a cazut tip trasnet: ciuciu miscare dintr-aia de ma baga pe mine in priza. Nema alergat, nema ridicat greutati, nema stiu eu ce curs topaitor. Doar inot – cu care subsemnata nu se impaca deloc din cauza de frica de apa. Si bicicleta – dar cred ca varianta usoara, nu chinul de la spinning. „Dar trebuie neaparat sa slabiti”, imi zice aceeasi voce dupa atatea vesti sportive proaste. Pai asta stiu si eu, asta stiu sute de cititori pe care ii bat la cap zi de zi cu subiectul asta pe blogul meu, asta stie si geaca mea care din larga e acum mulata. Dar cum voi face asta daca tot mi s-a limitat intr-atat aria de miscare?

Una peste alta, deocamdata incep fizioterapie, masaj, nu stiu ce cu laser si gimnastica medicala. Deja, cand ma opresc din tastat si nu va mai scriu aici, aud, incet, cum imi plange sufletul dupa senzatia aia incredibila ca ai mai alergat un kilometru si inca unul si inca unul… Dar ma dezmeticesc pentru ca inca imi suna in urechi vocea doctorului: „Nu e de joaca, riscati daca nu ma ascultati”.