Aseara m-am plimbat pe siteul meu preferat cu rochii si mi-au alunecat din buzunar cativa euro. Culmea e ca mi-au alunecat asa cum nu va aluneca haina pe mine pentru ca am luat-o atat de mica incat nici macar nu ma va cuprinde. Inca. Poate nu ma va cuprinde niciodata, cine poate sa stie. Iar de dimineata, pe cand verificam cu o bucurie inexplicabila – de ce te-ai bucura, totusi, de un produs pe care nu-l poti folosi? – traseul pachetului prin Europa, am inceput sa ma intreb ce e cu fixatia asta a femeilor, in special, pentru hainele mai mici. Cu un numar, doua, noua. De ce nu ne putem resemna si nu comandam din capul locului masura in care 100% incapem, de ce trebuie sa visam la cai zvelti si verzi pe pereti si sa ne torturam privind cu saptamanile, uneori cu lunile ori chiar anii, o haina care nu ne cuprinde? Cum bine zice caricatura de mai jos, daca rochia mea ar prinde glas dupa ce mi-ar fi livrata si depozitata in dulap, mi-ar spune „stau pe acest umeras doar ca sa te torturez”.
Bag mana in foc (foc cu care as topi niste zahar cu nuci chiar in secunda asta) ca stiti despre ce vorbesc aici si ca cel putin o data in viata ati cumparat un produs vestimentar care va era un pic, doar un picut mai mic. Sau poate v-ati luat un produs vestimentar care simboliza un finish line si pe care urma sa-l imbracati dupa x luni in care sperati sa slabiti y kilograme. Eu, recunosc, fac asta destul de des. Intr-una dintre dati chiar am povestit aici pe blog cum mi-am luat o rochie mititica pe o suma frumusica si am suspinat sa incap in ea pana s-a intamplat minunea – textul care a avut mare priza la public poate fi (re)citit aici. Dar sa nu ne luam cu vorba si sa uitam de la ce am pornit acest text: intrebarea DE CE O FACEM? Chiar ne trebuie o haina-trofeu cu care sa ne dam pe la nas de cate ori visam amandine in loc de telina? Ne creste sansele de reusita sau ne pune piedica in clipa in care vedem cat de departe suntem inca de strecuratul in haina pretioasa? Si oare cate tone de tricouri, rochii si fuste au sfarsit in lumea asta larga murind de plictiseala, de demodare sau de atacul moliilor pana ce au reusit proprietarii sa treaca de la L la S? Ia sa va aud experientele cu haine mai sau prea mici, sa ne mai descretim fruntile 🙂
Da, si eu am facut asta, recunosc. Am doar doua chestii cumparate asa recent. O rochie lunga de vara, bleumarin cu alb cu floricele mici, foarte ca lumea, genul mai suav oarecum, foarte feminina. Si apoi o bluza portocalie, tot de vara, care are maneci scurte, e din in subtire si are un fel de broderie mica la gat. Tot genul mai suav hippy. Ambele imi sunt cam cu 7 kile mai mici ca sa zic asa. Rochia am luat-o eu din magazin intentionat ca mi-a placut foooarte mult si nu aveau decat masura asta, mai mica, era unica. Bluza am comandat-o pe internet si…desi am luat numarul corect, cand am primit-o nu-mi venea, pleznea pe mine. De ce nu am trimis-o inapoi? Ca mi-a placut foarte mult si ca sa ma motiveze sa slabesc. La fel cu rochia, am luat-o intentionat pentru ca stiam ca pana la urma tot o sa slabesc si o sa o port. Cum spuneam…peste vreo 7 kile cu minus. Acum chiar cred ca in toamna asta le voi purta. (la mine neexistand anotimpuri, fiind o vara eterna, toamna e tot ca vara).