N-o sa va mint: m-am apucat sa scriu textul asta ca sa nu ma infig in prajitura bunicii, uitata in frigider cand m-am apucat ieri sa arunc toate tentatiile ca sa nu imi ia mintile. Partea cea mai proasta, cand decizi sa iti intrerupi dieta pentru cateva guri grele stomacului, nu este de fapt numarul de kilograme crescut pe care ti-l arata a doua zi cantarul. Este ca tu, odata ce ai simtit gustul acela duuuuulce interzis, il vei vrea din nou a doua zi. Si a treia, si a patra si a sasea.
M-am rasfatat de ziua mea cu o nenorocire de prajiturica (nu cea din frigider, ca altfel n-ar mai sta acum in raft, ci in pantecele meu) cu caramel si sare de mare. Una singura. Apai, a fost de ajuns sa imi devina acum obsesie. Daca intra cineva in camera, ii vad capul in forma de macaroon (asa se cheama prajiturelele astea dementiale) si ochii ca doua picaturi de caramel sarat. Ieri, pentru un moment, mi s-a parut ca somonul din tigaie e de fapt o halca generoasa de prajitura-macaroon. La ora 16 cedasem.
Am rugat pe cineva care avea drum spre cofetaria pacatelor mele, sa imi ia doua bucati. Poate cand le vad, nu le mai vreau, ma minteam. In jumatate de ora, aveam sa aflu ca tot universul a complotat ca eu sa nu imi mai adaug un colacel la colectia de pe talie – magazinul delicios era inchis! Nu-mi amintesc niciodata visele, dar nu m-ar mira sa fi visat azi-noapte ca lucrez pe o plantatie de macaroons dintr-astea.
Daca ma gandesc bine, 87% dintre dietele mele au murit asa: le-am tinut o vreme, apoi a venit un Paste deosebit, un Craciun unic, o zi rotunda, am gustat zaharuri si dupa o saptamana eram din nou cu ele in bot, biruita de ispita. Numai ca de data asta – multumesc Zeului Magazinelor Inchise Lunea – ma lupt cu diavolii caramelizati si sper sa-i dovedesc.
Ma duc sa ma intretin cu o urda, ca sa imi tin stomacul ocupat. Acum, fiti sinceri cu mine. Numai eu patesc asa? Sunt o exceptie trista a curelor de slabire sau toti vrem sa mancam toata mana de ciocolata dupa ce ni s-a intins un deget, la o ocazie speciala?
crede-ma ca nu esti singura:(exact asa patesc si eu ..dak mananc din ceva „interzis”imi deschid apetitul.
Si cum invingem asta, Anca? Ca eu inca imi doresc o prajiturice dintr-asta si cred ca azi magazinul e larg deschis…
Cred ca toata lumea pateste asa…eu reusesc sa ma abtin gandindu-ma cat de rau o sa ma simt dupa…si cat de fericita o sa fiu sa vad cum se duc kilogramele…Trebuie sa recunosc insa ca nu finctioneaza mereu.
ai dreptate, Ana. e o tactica pe care o aplic si eu, dar care acum, pare depasita.
http://cdn.simplyshredded.com/wp-content/gallery/motiv-9/8.jpg
Pentru mai multe vezi toata galeria :D.
Si filmuletul dc nu il stii deja.
🙂
cand ai dreptate, ai dreptate.
cand imi amintesc de ziua cand am dat cantarul peste cap imi trece orice pofta de ceva dulce.
sunt hotarata sa asa cum nu am fost niciodata.
maine implinesc fix o luna de cand am renuntat la dulciuri si alte alimente nocive,zic eu.
am intotdeauna ciocolata amaruie si ma delectez chiar pe fiecare zi cate putin.
am cu 8 kg mai putin,ma simt excelent!
important:am inceput inainte de paste ,stiam ca o sa fie ca un test.
l-am trecut cu brio.
Bravo, Geta! Ai parte de toata admiratia mea. Sper ca o particica din puterea ta sa ajunga si la mine, acum cand e nevoie 🙂 Iti doresc la cat mai multe luni fara dulciuri si alte alimente rele!
Ai scapat ca prin minune de ispitele pascale, dar nu si de cele generate de ziua de nastere :)! Nu prea sunt in masura sa-ti dau sfaturi acum, pentru ca bunica a facut o pasca sora geamana cu cheese cake-ul de Paste si la o saptamana dupa Paste, deci sunt in drum spre depresie :)! Parafrazand, am ajuns la sintagma: nici o zi fara pasca, a se citi cheese cake. Singura mica multumire este ca mananc salata la pranz si cina, si cantaresc pasca, adica sa nu depasesc 100 gr. pe zi :)! Tot am invatat ceva din greselile/curele trecute, nu mananc tot cheese cake-ul intr-o zi, intr-o ora…, cum obisnuiam sa fac! Iti tin pumnii!
Da, Carmen, din pacate ispitele aniversare nu m-au crutat. Nu stiu ce mi-a venit sa cedez si mananc diverse de ziua mea, poate pentru ca erau si ai mei aici in vizita-surpriza, s-au intins mese mari… Acum suspin, dar vad ca pana la ora asta m-am tinut tare azi. Si deja e ziua patru de cand m-am reintors la mancatul sanatos, ar trebui sa ma cam ierte tentatia caramelului. Ma bucur pentru pasca portionata, savureaz-o 🙂
N-ai voinţă, pofticioaso! Cred că ieri a fost o zi atât cu pofte cât şi cu oprelişti mari din partea ceriului. Am poftit de nu mai puteam gândi o felie de pizza cu dovlecei, cum doar în Roma se mănâncă pe oriunde scrie Tavola calda pe stradă. Am terminat nişte treburi care ma ţineau lângă birou, cobor. La Tavola calda închis. Am observat cu această ocazie că jaluzelele erau urât mânjite cu spray. Merg pe strada noastră, noroc că e lungă şi plină de negustori, pe partea dreapta: pizza. La ora prânzului, jaluzelele lăsate. Conspiraţie? Luni închis pentru că se lucrează şi sâmbăta? Îmi amintesc că şi la brutărie se vinde ceea ce pofteam eu. Unul dintre storuri e deschis. Dau să mă apropii, ies pe furiş două angajate. Să nu mă pun cu ora pranzului în Italia, am oftat şi m-am întors acasă. Unde e voinţa, mă vei întreba? Tăria constă în faptul că având ingredientele în casă la cină m-am înfruptat cu ce voiam. Ştiu, e mai greu cu macaroooooons. Acum mi-e gândul la nişte clătite cu unt sărat şi caramel, mâncate la Paris. Când mergem?
sunt in aceeasi situatie…nu pot tine o dieta mai mult de o saptamana, din cauza dulciurilor. de fapt, imi spun ca nu strica sa gust putin din ceva dulce, dar gustul e ca un drog si inainte sa-mi dau seama sunt in cofetarie cumparand tot felul de prajituri, iar dupa ce imi fac de cap cu ele, imi propun(a mia oara) ca de a doua zi sa nu mai fac greseli in dieta. bineinteles, istoria se repeta…
Monica, m-am interesat de drum la Paris, plecam si acum daca zici, numai sa ne interesam ca e deschis sigur-sigur la clatitarie. Da, ai dreptate, duc lipsa de vointa, adica am pana nu mai am. Insa cred ca iti va placea postarea pe care ma pregatesc sa o afisez acusica. Italienii si frantujii astia sunt netrebnici – cum sa tii tu inchis lunea cand il da pofta pe om afar din cas?
Cristina, trebuie sa invingem „drogurile” astea dulci. Si se poate, crede-ma! Important e sa nu ne predam asa cu una, cu doua (prajituri). Cand ti-e pofta, scrie-mi aici. Ne mobilizam cu totii si te scoatem din sevrajul zaharos.
Cand ma gandesc cat m-am chinuit cu o cura de detoxifiere(Oshawa) care m-a ajutat si sa slabesc, imi trece pofta de orice dulceata.. (halvaua e pacatul meu, stiu, penibil) M-am chinuit alea 10 zile sa mananc numai cereale integrale, ca sa dau 2-3 amarate de kg jos (care altfel nu vroiau sa ma paraseasca) si acum ca au trecut cu chin si vai si lacrimi si vise in care mancam pizza (!!!) acuma sa stric tot? Pt ce? pt bucata aia de halva care in timp imi aduna cele 2-3 kg la loc? ca sa mai tin o data dieta?? never ever baby!
Bravooo! Ei, asta da atitudine! Cat le urasc si eu pe ultimele 2-3 kilograme care se duc ceeeel mai greu dintr-o dieta. Dar eu mai am pana la ele.
P.S: Si mie imi place halvaua 🙂
Stare de fapt. Toooata saptamana mancat corect … niciun exces. Azi o mica suparare si imediat dupa paste carbonara si o ciocolata (intreaga!) devorata in 5 min. Nu am simtit gustul, nu am simtit placerea, dar simt acum remuscarile … si sunt asa de mari ca mi-as mai cumpara o ciocolata! :))) Dar trebuie sa rup cercul vicios. Deja am anulat efortul despus sapt asta, chiar n-as vrea sa ma si ingras. Totul e controlat de materia cenusie.
Mi-am irosit multi ani in care as fi putut sa traiesc si sa ma hranesc mai sanatos, din cauza unei tampenii majore: cand mi se intampla sa mananc ceva ce nu avea ce cauta in dieta mea, gata, se prabusea lumea. Nu ma mai intorceam la salata si gratar, dadeam iama in toate porcariile pamantului. O zi, doua, noua, 3 luni. Apoi iar regim. Si din nou ispita. Etc etc etc. Acum, dupa ce s-a asternut atata vreme peste mine si atatea informatii nutritionale, cedez cand vad ca nu se mai poate, dar ma redresez rapid. Si vad ca merge. Ceea ce iti urez si tie „Billy” 🙂
ti-am zis de un filmulet dar nu ti-am dat link-ul :)).
am observat acum ca nu mai stiam cum sa dau de film si am cautat la tine pe blog. Pana la urma l-am gasit. E in josul paginii.
http://www.simplyshredded.com/keep-the-drive-alive-20-of-the-best-motivational-and-inspirational-pictures-on-the-web-9th-edition.html