Tocmai am fost la masa cu o prietena (Roxana, te salut!) si m-am intors megaextraulterhipergigaplina. Ce s-a intamplat, pe foarte scurt: ne-am asezat la un restaurant italian pe care l-am ales pentru gradina – deh, toamna asta instalata spre inceput de iulie ne-a facut, la prima ivire a soarelui, sa punem verdeata din curte mai presus de verdeturile din farfurii si sa ne ducem unde stim sigur ca e frumos, nu neaparat si gustos. Asaaa, ne-am asezat, am gustat si dezamagite am plecat. Portii mici, nu neaparat bune. Restaurantul se numeste Parma in Tavola, v-am promis sinceritate, sinceritate aveti.
Ne-am continuat drumul pe aceeasi strada, unde am dat de un loc tare simpatic pe care l-am mai zarit eu si in alte dati si m-a facut sa zambesc: Goccia, un restaurant deschis – aveam sa aflu acum din meniu – de chef Florin Dumitrescu, cica unul dintre cei trei chefi de la Masterchef, ala mic si barbos cred, dar nu bag mana in foc. O terasa si mai draguta, o oferta si mai apetisanta, preturi cat de cat decente. Felurile insirate au sunat atat de bine incat, dupa pastele vegetariano-cam-rele de la primul local, mi-am calcat pe inima si portofel si am mai luat o salata cu branza de capra si un un pahar de vin rosu. Pe la minutul 7 dupa ce mi-a lasat ospatarul farfuria, am simtit ca explodez. Nu de nervi, caci mancarea chiar era buna, ci de prea plin.
Langa noi, alte doua dudui iesite la o intalnire duminicala, au comandat asa: aperitiv, fel 2, desert. Si, cu riscul de a fi acuzata ca spionez farfuria altuia, toate farfuriile lor au plecat gol-golute spre spalatorul de vase. Daca eu as fi fost in locul consumatoarelor, as fi parasit restaurantul cu invataceii lui Raed Arafat, de la SMURD. Ori m-am invatat eu sa mananc putin, ori mancatul de trei feluri la o masa trebuie regandit. Portiile erau mari, sa ne intelegem. Iar eu sufar si acum, dupa 2 ore, ca am mancat paste plus salata, nu vreau sa ma gandesc cum sunt doamnisoarele (am combinat doamna cu domnisoara, ca nu stiu exact ce erau) care s-au rasfatat cu 3 feluri. Hai sa facem un sondaj: cine mai mananca trei feluri si cine se satura cu unul maxim doua? Si cum va e mai bine?
Buna Pofticioso :)Cu siguranta un singur fel de mancare este suficient.Pot fi doua,dar la mese diferite (interval de minim 3 ore).
Ei, si atunci ce e cu varianta asta cu trei feluri, pe care o stim de mici? Mie mi se pare mult prea mult.
Nici sa vreau si nu pot manca doua feluri la o masa, d-apai si desert. Conteaza modul de viata, de alimentatie, cat te inveti sa mananci. Am o prietena care mananca atat cat ii pui in farfurie si cate feluri de mancare ii pui, pana explodeaza. Mi se pare tare trist asa, dar de… Astia sunt oameni si nu te poti contrazice cu cei care nu vor sa faca o schimbare. Asa ca nu trebuie sa te mire prea tare domnisoarele intalnite azi 🙂
Eu stiam ca asta e varianta de sarbatori:) La noi in familie se manca un singur fel,rar doua (supa + felul 1)
Ar mai fi varianta sa mananci putin din fiecare.Totusi am avut si eu perioade cand mancam mult…si mai era loc,obisnuiam sa spun ca mi s-a activat stomacul de rezerva:))
E groaznica starea aceea in care esti „prea plin”
Ma intrebam doar daca nu sunt eu vreo ciudatenie…Ai dreptate, Alina, tine totul de cum te inveti sa mananci. Disciplina alimentara e sfanta.
Nu mai mănânc demult 3 feluri.. de cand îmi gătea mama, acum rar pot mânca 2 (atunci când sunt 2 unul sigur e desert).
Exact, Romina, oribil sentiment! Nu mai esti bun de nimic dupa.
Of, desert 🙂 Deci nu sunt singura, Alexandra, suntem un club!
eu 🙁 🙁 E ora 8 si am mancat peste peste peste masura .dulceata,batoane de ciocolata,dichete din ovaz,cozonac jurtos(deci,numai dulciuri)
de rusine nici nu mai scriu bine :)).Rectific:dischete si cozonac Kurtos
dupa 8″consum” doar sport 😀 si apa eventual 😀
Pfff, rutina de iesit in weekend.
Incep cu ciorba obligatorie pe care o mananc in general in cantiati de 1,5 portii felul doi 1,5 si desert aluneca relaxate. De multe ori ma opresc asa… de prea multa nota de plata. Cei 0,5 vin de la consoarta, care nu dovedeste intodeauna ce isi comanda.
Dar dupa nu ma simt niciodata prea grozav. Amestecarea haotica de mancare imi da intodeauna o stare de moleseala si usoara indispozitie.
De ce o fac atunci? Cred ca pentru simplul motiv ca pot.
un fel sau maxim doua, ultimul fiind desertul.
Catalina: asta a fost o zi-accident, nu?
Romina: te felicit!
crossthelimit: sa-ti fie rusin…, ba nu, sa-ti fie de bine! 🙂
Melody: deci asta e tiparul, din cate vad…