Jurnalul Pofticioasei

Multumesc, runda 1!

M-ati coplesit, m-ati cucerit, m-ati naucit. In sensurile bune si foarte bune, fireste. Inainte de a ma apuca sa tastez cum au fost pentru mine primele evenimente ale Pofticioasei, din week-endul tocmai incheiat, vreau sa va spun un multumesc cat mine de mare. Si sa va asigur ca titlul acestui articol este 100% adevarat. Multi curiosi asteapta acest text, dar m-am gandit sa nu-l scriu doar din perspectiva mea – intre paragrafele mele veti vedea scrise cu litere aplecate – aplecate asa ca mine in fata voastra, participantelor, in semn de recunostinta – marturiile celor care au venit si s-au indragostit de „Adunarea Pofticiosilor”.

„E minunat sa te poti destainui fara sa fii judecat si sa vorbesti aceeasi limba cu niste oameni minunati. Ma bucur ca am venit in seara asta si ca am descoperit in sfarsit si chipul din spatele vocii care da dependente:). Iti dai seama ca ne-ai cucerit definitiv…” – R.

Va spun cinstit ca scriu aceste litere cu stomacul inca facut ghem de la emotia intalnirilor. In niciunul din cei 10 ani in care am lucrat in televiziune si am scris lucruri maiastre auzite apoi de milioane de oameni, nu am fost mai mandra de mine si mai fericita decat am fost sambata si duminica la primele intalniri cu cititoarele.

„Cu siguranta voi mai veni si la urmatoarele intalniri pentru ca stiu ca vei forma o 
comunitate foarte faina si utila pentru femei (o ai deja prin site, dar acum va fi si live).
De cand m-am intors am o stare super faina, parca am aripi :)” – M.

Daca am avut emotii? DA! Daca m-am descurcat? Lumea spune ca impecabil. Eu nu prea mai stiu mare lucru (de la emotii). Daca ne-am simtit bine? Pai, cititi citatele acestea aplecate si veti vedea singurei. Daca o sa repetam figura? Categoric! Adunarea Pofticiosilor – a pofticioaselor mai exact – devine traditie – se va intampla de doua ori pe luna, in week-end sau in timpul saptamanii, in functie de programul tuturor. Ce-am facut exact? Intai si intai, toata lumea a aflat povestea Pofticioasei – in poze „groaznice” si versuri simpatice, povestea blogului – cum s-a nascut si cum a devenit cunoscut si povestea intalnirilor.

Intalniri care, asa ca in week-endul trecut, vor avea mereu doua parti – una in care ne informam cu studii de ultima ora interpretate de specialisti romani (am avut 4 studii interesante, de aceasta data), poate cu invitati care au ceva de spus (antrenori, psihologi, nutritionisti etc), cu subiecte care ne ard – si o a doua parte in care ne deschidem sufletele in ceea ce se numeste grup de sprijin pentru slabit.

De departe, aceasta bucata a intalnirii, ne-a „miscat” si inspirat cel mai tare. Trase de limba de niste biletele cu intrebari pe care le-am inventat inca de acasa, participantele au descoperit ca pot da jos din carca niste complexe vechi si apasatoare, ca nu sunt singure in aceasta batalie dietetica, ca sunt multe alte persoane minunate care vorbesc aceeasi limba – grasuneza, i-am zis eu – si inteleg toate marturisirile, oricat de nebun ar suna pentru altii, si, ce mai important, ca au SPRIJIN.

„Eu simt nevoia sa-ti multumesc pentru ca ai avut brilianta idee a de a pune bazele unui astfel de grup, in cadrul caruia m-am simtit foarte bine. Voi spune clar: DA! Voi mai veni! Persoanele din jurul meu nu au timp si nici nu inteleg frustrarea de a avea probleme cu greutatea si nevoia mea de a discuta despre acest subiect dintr-o perspectiva obiectiva. Ma bucur nespus ca te-am intalnit si de-abia astept sa ne revedem!” – A.

„M-am simtit bine, imi place sa ascult si alte persoane vorbind despre acest aspect pentru ca imi dau seama si de mine unde plusez sau unde gresesc”. – O.

Am ras, am rontait fructe, am tras la sorti si premiul surpriza – cate o agenda de dieta adusa din SUA, cum ati vazut-o pe a mea cand am inceput sa tin jurnalul alimentar pe blog, ne-am pozat, ne-am „inamorat” (fara nicio exagerare).

„A depasit asteptarile mele, m-am simtit foarte bine si abia astept urmatoarele intalniri. Prezentarile studiilor pe nutritie mi-au placut, am aflat lucruri noi, chiar foarte utile. Imi place mult ideea asta de grup de sprijin pentru slabit. Abia astept sa revin si vreau sa mai si aduc prietene” – A.

„Eu CHIAR m-am simtit super bine!” – D.

Asa ca daca ar fi sa ma intalniti acum pe strada si sa ma intrebati, „Ei, cum a fost?”, as afisa cel mai frumos zambet din viata mea. Si el ar spune totul. Dati-le incolo de cuvinte, oricat imi sunt mie de dragi. Ce s-a intamplat si ce se va mai intampla la intalnirile Pofticioasei e mai presus de ele.

Multumesc, runda 2!

P.S. Dupa ce am primit reactii atat de emotionante si aud ca lumea abia asteapta continuarea, ma gandesc serios sa repet tot ce s-a intamplat in week-end – prezentarile studiilor si temele de discutii in grupul de slabit – pentru cele care nu au putut ajunge. Asadar, daca sunt doritoare, va rog, scrieti-mi aici la comentarii sau pe email, la andra@pofticioasa.ro, ca sa stiu cum ma organizez. „Adunarea Pofticiosilor, Inceputul – bis” ar putea avea loc spre final de aprilie.

P.S 2: Nu o sa mai punem poze de acum inainte de la intalniri, vom ramane discrete, in umbra, insa acum, de bucurie, am facut o exceptie.