Jurnalul Pofticioasei

Pai nu prea e, desi ar trebui. Sau sa spunem ca momentan e un frate cam vitreg asa. Nu v-am plimbat niciodata prin lumea iaurturilor/lactatelor in textele mele, dar doua numaratori ingrijoratoare mi-au spus ca a venit vremea. Prima suna asa: Consumul anual de iaurt este estimat, în România, la 7 kilograme pe cap de locuitor, mult sub cel din Franţa, de 35 kilograme, Bulgaria (22 kilograme) sau alte ţări europene. Iar a doua asa: In România, numărul deceselor provocate de cancerul de colon s-a dublat în ultimii 20 ani. Apar 8.000 de noi cazuri an de an. Ce legatura au cele doua? Pai, consumul zilnic de iaurt poate reduce riscul apariţiei cancerului de colon, prin acţiunea bacteriilor lactive active existente în acest aliment, a declarat chiar vicepreşedinte al Societăţii Române de Gastroenterologie, profesorul Radu Voiosu, medic primar hepatologie şi gastro-enterologie.

Si acum o sa ma intorc un pic in timp in magicul an 2012 pe care l-am petrecut in Franta, la Nisa, pe Coasta de Azur. Unul dintre lucrurile care mi-au ramas in minte de la sesiunile de cumparaturi: carutul pliiiin ochi de iaurturi de toate felurile. Cat de sanatosi erau locuitorii acelor locuri splendide nu trebuie sa va mai spun. Apropo, daca exista cineva care acum este tentat sa inceapa teoria produselor lactate care te imbolnavesc de stiu eu ce, este rugat sa inchida repejor aceasta pagina.

Traim in mult prea multe conspiratii – ca laptele ne ucide, ca produsele se fac din prafuri, ca sunt mai periculoase ca bombele lui Putin. Si cand diversi experti trag linie si fac niste topuri medicale, iesim fruntasi la numarul de imbolnaviri si decese. Va anunt, cu tristete, ca suntem fruntasi si la paraiona alimentara.

Pe Danone l-am cunoscut pe cand eram o pustoaica, un pui de olteanca venita in capitala sa invete cu ce se mananca jurnalismul. Cu iaurt, desigur 🙂 Mi-a tinut companie in sesiune, despre Actimel am crezut ca mi-a purtat noroc pentru ca l-am baut inaintea unei intalniri cu un baiat dupa care ma topeam, iar Danette a fost placerea mea vinovata zi de zi cu minimum 3 bucati – vanilie, cum altfel? Acum, trecuta de 30 de ani si asezata la casa mea, ador iaurturile albe, simple.

Jurnalista cum am devenit, imi place sa descos omul – sau produsul – pana imi potolesc curiozitatea. Asa ca m-am bucurat cand am auzit ca Danone porneste o campanie botezata „Curiozitati despre iaurtul Danone”. Cu prilejul ei am aflat, de pilda, povestea primului iaurt Danone produs in anul 1919, in Barcelona. Pe atunci,  un domn – Isaac Carasso, ingrozit de numarul mare de copii suferinzi de tulburari intestinale, decide sa produca iaurt cu bacterii lactice de la Institutul Pasteur. Fiind in cautarea unui nume pentru iaurtul destinat copiilor, Isaac se gandeste imediat la numele de alint al fiului sau Daniel – Danon in spaniola. Iaurturile Danone erau vandute la acea vreme in farmacii si erau recomandate de Colegiul medicilor din Barcelona. Informatii noi si interesante despre Danone gasiti in infograficul acesta – dati click pe el ca sa-l vedeti mai bine, bunicutelor 🙂

S-apoi, daca tot v-am introdus intr-o atmosfera curioasa-pofticioasa, va dau vestea: daca aveti bloguri si nu va deranjeaza un concurs fain, atunci intrati pe Blogal Initiative AICI, unde s-a dat startul unei intreceri simpatice. Nu vi se cere luna de pe cer, vi se dau niste bani si vi se pune inspiratia la treaba. Sunt si eu in juriul care va alege articolele invingatoare alaturi de Oltea Zambori, Radu Dumitru, Marius Matache si TVdece.

Va tin pumnii, ma duc sa mananc un iaurt! (pe cuvant, nu e doar o strategie de incheiat articolul…)