Mor de dragul salatelor. Mi-au placut de la prima imbucatura (oare care o fi fost, totusi, prima salata servita Pofticioasei?) si am decis ca vom face casa (bucatarie mai ales) buna impreuna. In spatele acestei simpatii se ascunde totusi si un motiv mai putin demn de lauda: eu nu prea ma dau in vant dupa legume crude, asa ca trebuie sa le vad in compania unei bucati de branza, a unui piept aratos de pui, a unor seminte, ca sa le pot consuma cu oarecare pofta. Asta e, nu ma mandresc cu situatia, cred ca mi se trage din copilarie cand bunicii au ales sa imi faca tone de „totoshi” – asa le spuneam cartofilor prajiti dupa care ma topeam – si sute de litri de lapte de pasare, si sa nu o supere pe Andruta cu morcovei si ardeiasi.
Dar gusturile ni le mai putem si modifica-modela, totul e sa ne dorim. Asa se face ca adminatoarea numarul 1 a cartofilor prajiti a fost ieri data pe spate de o salata extraordinara, descoperita in cartulia de gatit primita cadou la sosirea in Nisa. Se numeste „salada de cartofi cu broccoli” si daca ii acordati 35-40 de minute, o sa o numiti apoi printre favorite.
Sa insiram ingredientele (pentru 4 persoane): 500 grame cartofi noi – din aceia mititei, 1 lamaie (netratata de nicio culoare pentru ca avem interes sa ii mancam coaja), 1 lingura de ulei de masline, 1 capatana de broccoli, 200 grame fasole verde, 2 linguri de seminte de pin, marar, 100 grame branza de capra, sare si piper.
Sa-ncepem: punem cartofii intr-o oala cu apa rece si din clipa in care incepe apa sa fiarba ii mai lasam 12-15 minute. Acum, o precizare – nici aici, nici in America am vazut, oamenii nu curata acest tip de cartofi, din moment ce grosul nutrientilor sta in coaja. Cat fierb dumnealor, curatati cu un cutit coaja de pe lamaie si apoi taiati-o in lamele fine-fine. Intr-un castronel stoarceti lamaia, puneti si coaja tocata si lingura de ulei si faceti un sos pe care il pastrati pentru finalul salatei. Cand sunt gata cartofii, puneti-i in vasul de salata, iar in apa lor trimitei broccoliul rupt in buchetele si fasolea verde. Sa fiarba si ele cam 4-5 minute, apoi sa li se alature cartofilor, in vas. Cele 2 linguri de seminte de pin urmeaza sa fie trantite intr-o tigaie de teflon, unde se vor perpeli cam 1 minut, cat sa prinda un gust di-vin. Puneti mararul tocat peste legume, puneti si sosul, sarea si piperul. Apoi, sa ploua cu branza-cubulete peste toata amestecatura si sa ninga cu semintele rumenite de pin. Trebuie sa iasa cam cum arata pozele. Pacat ca nu m-a fotografiat cineva cand am luat si prima inghititura 🙂
Va astept si retetele voastre preferate de salata, cu cat mai multe combinatii, cu atat mai bine!
P.S: Uitasem de calorii. 237 portia.
Arata si suna bine 🙂
Nu stiu daca in Romania o sa manance cineva cartofi in coaja, eu personal am incercat si m-am lasat pagubas in urma protestelor si grevei generale a familiei 🙂
Este foarte, foarte buna. Garantez 🙂
Pacat pentru coaja aruncata, spun eu dupa ce m-am invatat sa-i mananc cu totul. E drept, pe ai nostri, cu coaja groasa si plina de pamant, nu ii putem prepara asa. Insa sunt unele soiuri care chiar au un gust mai bun cu tot cu „ambalaj”.
Sper sa incercati reteta. Numai bine!
Ce facem cand cea mai buna prietena este ciocolata? Cum vindecam dependenta de dulciuri? Sunt vegetariana..prin urmare mananc fructe si legume toata ziua,insa nu ma pot abtine de la dulciuri 🙁
Deja „imi ploua in gura”! Sigur o sa incerc reteta! Salata mea preferata este cea cu ton, pe care, binemeritat, ai ridicat-o in slavi! Imi mai place salata facuta cu: rucola, rosii cherry, ardei gras rosu, castravete, masline, feta/telemea si sunca de curcan, otet balsamic si ulei de masline. Cateodata in loc de rucola mai pun baby spanach sau varza chinezeasca. O alta salata ar fi cu broccoli si telina la abur, fasole boabe (din alea de culoare rosie de la conserva :)), ceapa rosie, feta si otel balsamic plus ulei masline! La salate pot continua, dar nu vreau sa te plictisesc ;)!
Mada, singura cale pe care o stiu eu este cea „gata, de astazi nu mai mananc!” si strangi apoi taaare din dinti. Primele trei zile sunt CRUNTE, prima saptamana e infioratoare, apoi incepi sa uiti. Dupa o luna, doua, trei, cand iei o gura dintr-o prajitura ti se pare incredibil de rea. Prea dulce, prea departe de gusturile cu care te-ai obisnuit. Apar chiar crampe si nu mai vrei sa-i simti gustul. Nu stiu alta modalitate decat renuntarea cu o vointa extrema. Dar, cum eu nu pot face asta radical, mi-am numit doar duminica ziua in care am voie un ceva dulce. Atat.
Ooo, draga mea Carmen, nu-i chip sa ma plictiseasca pe mine subiectul salate. Cum vad una mai aratoasa printr-o revista sau printr-un meniu, mi-o doresc la mine in bucatarie. Stii ca tocmai am mancat acum jumatate de ora salata de ton pe care o pomenesti 🙂
Trebuie sa o incerci si pe asta, cu cartofi noi. E buna-buna.
E o idee buna..sa mananc dulce doar o zi pe saptamana.Sa ma recompensez un picut.Merci de raspuns..voi incerca 🙁
Nu cred ca mai are rost sa spun ca-ti sorb scrisurile zilnic! 🙂 Insa absolut dementiale retetele tale – am incercat deja 3 din 4 si sunt super super bune! Am remarcat ca nimeni nu a scris ca le-ar fi incercat din pacate :(Te rog mai pune retete de-astea gustoase si cu putine calorii!