Intai de toate, permiteti-mi sa ma re-prezint, caci ma indoiesc ca mai tineti minte cine sunt dupa atata amar de vreme de cand am tastat un articol aici, sub sigla Pofticioasei. Sunt la fel de gurmanda, fermecata de ceva inghetata de vanilie din ingrediente cinstite si cu har amestecate, lenesa in a scrie pe blog, in repaus medical, deci suspinand dupa sporturi cu ale lor endorfine.
Ce dieta tii?, ma intreaba lumea cat e ziua de lunga. Dieta Imi Pasa Ce Mananc. Adica, tot ce urla de E-uri, e prea colorat, prea gras, prea dulce poate sa piara din farfuria/frigiderul/viata mea. Imi aleg alimentele cu mare grija, iar, momentan, caloriile nu sunt printre grijile mele de capatai. Cum va spuneam, o inghetata-binecuvantata imi bucura serile de ceva vreme. N-am mai slabit, dar nici nu m-am mai ingrasat (incap la limita in rochia cu flori cu care v-am innebunit). Astept unda sportiva verde ca sa impulsionez nitel lucrurile.
Mi-ar placea sa citesc si ce credeti voi despre dieta aceasta a lui Imi Pasa Ce Mananc si cat de des va ganditi ce bine sau ce rau va pot face ingredientele mancarurilor. Daca puneti un pret mai mare pe silueta decat pe sanatate (vezi bauturi light, indulcitori si etc), sau v-ati facut un juramant puternic „fara prostii in farfurii”!
P.S: Ca sa nu credeti ca va mint cu rochia, aveti mai jos si o poza neclara – daca o clickuiti se mareste – cu (o parte din) ea. (Da, ala e tort. Serbam nunta de bumbac.) Iar daca i-ati ratat povestea o gasiti uite aici: http://bit.ly/WFvb5a
Cum e aia cu nunta de bumbac? Welcome back, darling! Missed ya (noroc cu FB).. si felicitari pentru decizie, tind si eu spre asta, auto-tortura a la longue e greaaaa
Felicitari pentru rochie, serbarea de nunta de bumbac si mai ales…happiness. 🙂
Exact cum ai patit tu, asa am patit si eu. Nu de mult, e recenta treaba. Nu mai pot sa mananc tampenii, chestii cu prostii in ele, imi poftesc si doresc numai ce e bun, sanatos, indestulator, variat, cu vitamine etc. dar si gustos si apetisant. Am inceput cu un detox de trei zile, doar cu suc natural de portocale (organice, stoarse cu mana mea). A fost greu dar minunat. Si dupa treaba asta mi-a trecut toata nevoie de prostii, asa pe loc. Destul de surprinzator.
Imi place foarte mult starea de necantarit cu saptamanile, de negandit la calorii, procente de proteine sau carbi sau grasimi…imi vine sa si rad ce-mi pierdeam timpul si nervii cu asa ceva in trecut. Da’ nu e de ras de fapt.
Eu merg pe afara (in padure), fac stretching si inot. Si cand am stresuri mari, in loc sa mananc dulce…cum faceam inainte…acum ma duc in munti, intr-un poligon in aer liber, si trag cu pusca cu luneta la tinta. Este foarte, foarte destresant.
Enjoy the ride! (super rochia!)
Tea, zice-se ca aniversarea de 2 ani a casatoriei se cheama nunta de bumbac. Mai bine ii ziceau de ciocolata :)) Moarte torturii a la longue! Se traduce in yo-yo multe si toxice.
Mia, mi-ai lipsit! 🙂 Ma bucura noua atitudine. Rochia iti multumeste.
Arati foarte bine!