Cand actorul acela (care mie imi place) Claudiu Bleont a semnat cu fosta nevasta un „contract” in care unul dintre puncte era ca niciunul nu are voie sa se ingrase peste un anume numar de kilograme pe perioada casatoriei (5 kilograme, parca… sau 10, nu mai stiu) toata lumea a izbucnit in hohote. Domnisoarele au zambit discret si am mai cerut un desert, domnii au hahait si au mai bagat un mic s-o bere. Eu am zis „ce idee buna!”.
Si iata ca acum, daca eu as fi semnat hartia aia la casatoria mea de acum 2 ani, mariajul s-ar fi rupt ca foaia frageda de placinta la care imi sta mie mintea la ceas tarziu din noapte. Pentru ca eu am depasit de o buna bucata de vreme ambele variante de cifre de mai sus.
Aud reprosuri, cand si cand, dar nu ma mobilizeaza. Eu n-am reusit toata viata mea sa slabesc de gura lumii. Reprosul vine, ma pune pe ganduri 38 de secunde, ma face sa cumpar legume si fructe (care se strica apoi), ma insoteste pe langa prima cofetarie tinandu-mi mana la ochi, dar cand ma scapa de sub supraveghere, s-a zis. Nu am putut niciodata sa ma pun pe slabit de la o impinsatura exterioara, trebuie sa vina din mine. Iar eu, dragii mei, am tendinta (poate de la zodie – berbec, poate de la zona natala – Oltenia, poate doar printr-o explicatie psihologica simpla) sa ma intarat si mai rau cand mi se fac observatii si, intaratata, sa imi vad de drumul meu hipercaloric, sub deviza nimeni nu-mi spune mie ce sa fac. Da, stiu, mare figura mai sunt si eu.
un cuplu durdulit si fericit
Insa, vedeti voi, sunt si tare nedreapta. Caci daca vad cumva o poza cu consortul meu „rotofeiat” cu 10 kilograme, incep sa ma stramb din toate incheieturile si sa vreau sa dau mai departe fila albumului. Nici in cosmarul al mai urat nu vreau sa ma gandesc cum ar fi daca ar intra pe usa intr-o zi asa. Si totusi eu intru. Zi de zi. Sa-mi fie rusine si mobilizare!
Va astept marturisirile legate de cuplu si ingrasat, ca sa nu ma simt singura 🙂
Sotul meu este slab, face sport, cu o constitutie sportiva de la mama natura si un metabolism pe care sunt absolut invidioasa…mananca cantitati uriase de mancare si nu se ingrasa niciodata.Era frustrant inainte mai les ca eu tineam des diete si el manca juma” de frigider.In timp m-am obisnuit.Si el s-a obisnuit cu mine putin mai pufoasa.Nu o sa fiu niciodata slaba, nu asa cum mi-as dori.Doar daca as face sport frecvent ceea ce nu reusesc sa fac oricat m-as mobiliza.Am picioarele mai groase de la mama natura si sunt foarte subtire in partea de sus.Deci nu dieta imi trebuie ci muuuult sport.El mai face uneuri remarci despre femei grase pe care le vede pe strada.Iar eu ma enervez ingrozitor pt ca atinge acea parte din mine cu care m-am luptat toata viata si incep sa-i spun ca-i superficial.Pe de alta parte nici eu nu mi-am dorit niciodata un barbat gras langa mine asa ca il inteleg.Ma rog….Chiar zilele trecute vorbeam de greutate si i-am spus ca atat cat tine de mine probabil ca nu mai voi ingrasa niciodata(pentru ca-s obsedata de cantar) insa nu raspund pt faptele mele daca voi ramane insarcinata.Oricum noi femeile avem o imagine tare distorsionata asupra a ceea ce inseamna sa arati bine sau sa fii sexy.Barbatii din cercul nostru de prieteni, fara exceptie, gasesc sexy femeile putin mai pufoase.Eu mi-am dorit toata viata sa fiu slaba spre anorexica daca se poate…..asta era idealul meu de frumusete feminina.
La fel e si cu renuntarea la fumat, daca nu-i din proprie initiativa, e degeaba. Noi ne motivam unul pe altul sa facem sport si sa mancam sanatos si de cand ne-am casatorit chiar am reusit sa scapam de cateva kilograme. Majoritatea au plecat odata cu stresul nuntii, dar au fost si altele care le-au urmat in perioada de dupa. In luna de miere nu ne-am burdusit la all-inclusive, ci am folosit adidasii de alergat pe care i-am pus special in bagaj. Deci in cazul de fata nu se aplica zicala „adio dieta, am verigheta”. 🙂
Foarte fain articolul, imi place mult ce ai scris si mi se potriveste. 🙂
Noi am avut o perioada de 3 ani de jucat pe calculator toata ziua si hranit cu pizza&cola. El a ajuns de la batz la o greutate normala, iar eu m-am dolofanit bine(~70kg). Amandoi eram mereu obositi si fara chef de nimic, casa mereu dezastru, frigiderul mai mult gol… Eu am realizat acum un an proportiile dezastrului si am luat masuri. Acum a inceput si el sa-si dea seama ca are nevoie de miscare pt ca-l doare spatele daca sta in picioare si incet-incet am inceput amandoi sa integram si sportul in viata noastra. Sper sa ne tinem de asta.
De mic copil am fost pufoasa! :)) Nici nu avea cum sa fie altfel cu bunici si parinti din partea Moldovei unde se gateste extraordinar. Iubitul meu avea o alimentatie extrem de sanatoasa, iar incet, incet, i-am invatat si eu principiile. Problema era ca rezultatele nu apareau, desi unele dintre cele mai placute momente erau maraiturile mele atunci cand ma prindea de sunculite. :)) Motivatia am gasit-o putin mai tarziu din cauza unor probleme la coloana. Am inceput greu, dar cele 11 kg in minus mi-au facut mult bine. 🙂 Si mai urmeaza vreo 5 ( tot in minus sper)… 🙂
Unele variatii de greutate sunt normale pe parcursul vietii, mai ales daca stai impreuna 1,2…15 ani, dar daca te-a luat la o anumita greutate este o dovada de neglijenta a partenerului sa te dublezi si sa defilezi cu slogane de genul cine ma place ma place asa cum sunt, sau ca ma place si asa.
Pana la urma greutatea nu este doar o problema de estetic. Iar odata cu greutatea vin si bolile si imposibilitatea de a face atatea actiuni minunate pe care viata ni le pune la dispozitie.
Pana la urma e vorba de ce e mai important pentru fiecare, orice placere satisfacuta consuma energie din alte potentiale placeri. Iar cand unul face o pasiune din mancare celalalt va trebui sa renunte la multe alte pasiuni. Cum ar fi miscarea (grasii nu prea o ard sprintari), sexul (cu burta plina nu prea merge), purtatul de haine frumoase, mersul la plaja (odata cu grasimea vin si complexele) etc.
Daca te gandesti putin eu nu vad nici o diferenta intre exces alimentar si orice alta forma de drog, iti distruge sanatatea, iti consuma banii si te aduce in starea de a nu mai putea face nimic altceva cu adevarat bine.
La noi a fost un caz mai special, in sensul ca acum cativa ani m-am ingrasat absolut brusc in cateva luni cu vreo 25 de Kg. din cauza unor efecte secundare ale unor pastile. Pastilele a trebuit sa le iau pentru o afectiune dar plusul de greutate a fost socant pentru ca nu ma asteptam sa fie chiar asa de mare. Mai ales ca si eu si sotul am fost si suntem foarte sportivi si am fost si suntem atenti cu ce bagam in burti. Ce a facut sotul? S-a ingrasat si el cu vreo 20 de Kg. rapid ca sa nu ma simt eu nasol. El trage de fiare de muuulti ani si s-a facut mare, nu gras. Si eu trag de fiare si s-a depus pe mine tonajul oarecum decent insa nu ca pe el. Deh. Toata lumea s-a minunat de ideea sotului, care a fost foarte dragut si empatic in gestul lui. Acum suntem in stadiul in care am dat jos fiecare cam jumatate din cat am pus atunci pe noi si …tot inainte cu veselie sa scapam si de restul. D-aia facem sport in doi acum, la sala, la mers prin padure, la inot etc. E foarte motivant, e din dragoste domle’!
Marea majoritate a femeilor care se ingrasa dupa casatorie vor avea probleme cu sotii. Unele nici macar nu-si dau seama, si e trist. Traim intr-o societate unde exista foarte multe femei frumoase libere, si foarte multi barbati nemultumiti cu ce au acasa. Chiar si cei mai putin frumosi, si burtosi, chiar cheliosi… sa zic asa, prefera femeile ingrijite.
Dupa cativa ani de casatorie, oricum apare monotonia, care e un alt inamic al relatiilor fericite. Si uite asa, impreuna cu nemultumirile legate de aspectul jumatatii, se trece la etapa „parca as dori altceva” . Ca unii doar se gandesc la asta e una, dar foarte multi chiar o fac. In special cei care au un venit peste mediu si lucreaza in medii „ofertante” (unde sunt multe fete) nu rezista tentatiei.
Nu va suparati pe mine, ca din experienta vorbesc. A mea, si a altora.
Un certificat de casatorie nu e o garantie a happily ever after. Chiar deloc. Trebuie munca multa, si nu doar in bucatarie si dormitor.
Maria
Nu stiu din ce categorie a sexului face parte crossthelimit, dar dupa nume am dedus ca restul comentariilor au fost postate de catre reprezentante ale sexului frumos, asa ca hai sa dau si eu cu parerea unui baiat/barbat (doar 26 ani).
Anul trecut, cu precizie spun data de 23 aprilie (Sf. Gheorghe), aveam 136 kg. Cum, necum, „am pus mana” pe o gagica superba de 52 kg care si le-a pastrat si azi.
Nu mi-a spus nici macar un cuvant, nu mi-a facut nici macar un repros, pur si simplu m-am simtit eu si ma vedeam cum aratam langa ea in vitrinele prin dreptul carora treceam. De pe 23 aprilie 2012 si pana in prezent, am reusit (si pt mine chiar este o reusita) sa slabesc 30 kg prin mers la sala 5 zile din 7, sedinte cuprinse intre 1h si 1h30m si dieta. Pana la sfarsitul anului vreau sa ajung la 90 kg (inaltimea e de 1.81 ).
Ce vreau sa spun este ca degeaba ti se spune si ti se reproseaza, trebuie sa te simti. Vointa va fi intotdeauna proprie, iar de impus poate amenintarea iminenta a sanatatii sa ti-o impuna. Ce-i drept, eu ajunsesem intr-un hal fara de hal, dar tot de la „sunt doar un pic pufos” am plecat si eu. Nu-ti dai seama cand se acumuleaza. Iar dupa ce s-a acumulat, treci la faza urmatoare: „cine ma vrea, ma place si asa”. Pfffff!
Si sa fim seriosi: compatibilitatea sexuala poate fi definita intr-o multitudine de feluri, dar oricat de compatibile ar fi doua persoane, sexul va fi simtitor mai bun daca ambele au o greutate normala decat daca sunt doi elefantei (iar eu unul pot spune cu siguranta).
P.S. Pentru cei care s-ar grabi sa spuna ca am prea mult timp la dispozitie de ajung si la sala de fitness, le zic doar atat: lucrez de la 8 la 16, iar la ora 17.50, de luni pana joi, trebuie sa-mi duc copilul la judo. Iar in restul timpului strecor si plata facturilor, cumparaturi diverse si altele. Dar nu exista scuze pentru a nu avea grija de sanatatea ta si aspectul fizic.
P.S. 2 Merg la o sala de fitness cu un abonament de 40 lei/luna, deci nu fac sauna, kangoo jumps sau mai stiu eu ce alte dracovenii si artificii.