Va spun drept ca sunt cam dezamagita de mine astazi. Nu, n-am plecat cu un brat de eclere din stiu eu ce cofetarie la care eventual sa am si un abonament. Doar m-am facut frate, sora mai precis, cu lenea si am schimbat in chiar ultimul moment planuri care m-ar fi umplut de stare de bine.

Intai a fost gandul parsiv al diminetii – impinsa de somnul pe care am declarat public in nenumarate randuri ca il ador – am anulat cu ochii intredeschisi programarea la ora de spinning. Apoi m-au coplesit regretele, dar in lumea viselor nu le-am mai simtit.

Apoi, nu stiu de ce, cred ca din copilarie, dimineata de duminica imi aduce mereu pofte de un mic dejun diferit de ceea ce se intampla in timpul saptamanii – un mic dejun cu traditionalul si atat de bagatorul in ceata „ceva bun”. Astazi a fost o felie generoasa de paine unsa cu un unt gros si gras de la tarani si apoi cu inca un strat generos de miere. Desi in frigider ma asteptau cuminti niste ingrediente de toata lauda dornice de un salt in blender.

couch-potato

Si, in cele din urma, sub pretextul lipsei soarelui a fost stearsa din program si fuga pana in piata pentru  reincarcarea colorata-vitaminizata cu fructe, legume si alte minunatii. Se amana – am scris in dreptul ei, pana maine. Hm, nu degeaba v-am mai scris eu de atatea ori – AICI, de pilda – ca uichendul ne cam strica.

Bine, fata de duminicile in care nu mi se mai vedea nasul din platouri doldora cu diverse, ziua asta se anunta decenta, dar tot mi-e ciuda ca m-am lasat convinsa de lene si de caldura casei sa aman niste vizite din care aveam numai de castigat. Spun de trei ori OF! si merg mai departe. Nu e nici rost, nici timp de stat pe loc sau de intors. Sper ca voi sa-mi dati lectii la capitolul mobilizare astazi.