Nu stiu ce a insemnat pentru altii sau ce a schimbat in voi, dar pe mine, povestea Ralucai, doamna minunata care a reusit sa treaca de la 102 kilograme la 54, in mai putin de 8 luni, m-a impresionat teribil si mi-a dat (cel putin) 3 lectii. (Daca ati ratat povestea o gasiti aici.)

1. Nu exista „nu pot”, „mi-e imposibil”, „pofta e mai puternica decat mine, m-a invins”. Pur si simplu nu exista. Sunt niste minciuni, niste cuvinte-paravan pe care ni le punem asa in fata drept scut si cu care defilam prin fata lumii, ascunzandu-ne rotunjimile in spatele lor, consolandu-ne vointa cea firava. O, de cate ori nu le-am folosit si eu! De cate dati nu le-am invocat! In cate feluri nu le-am pomenit! Ajunsesem sa cred in ele, dar acum le vad asa cum sunt in realitate – niste pretexte penibile care ne fac sa amanam schimbarea de care avem atata nevoie (caci altfel nu ne-am mai dori-o cu atata ardoare). Da, suntem slabi. Dar, din pacate, numai la figurat. Sta in puterea noastra (da, avem putere, si inca multa) sa ne scriem povestile in stilul Ralucai. Ce mai asteptam?

2. Nu exista „n-am timp de sport”. Fara discutii! Femeia asta are trei copilasi acasa si a gasit timp sa faca exercitii (dupa un DVD si de pe internet) cand ei dormeau – la pranz sau noaptea tarziu. Apoi, a inceput niste cursuri, la o scoala post-liceala si de cateva luni si-a mutat ora de exercitii la 5:45 dimineata. Uneori, nici macar cand avem toata ziua libera nu gasim 30 de minute sa alergam ori sa facem niste repetari dupa un instructor gasit intr-un filmulet online. Nu stiu ce simtiti voi in clipa asta, dar eu imi bag privirea in pamant. Sunt convinsa ca orice scuza am incerca sa avem, poate fi desfiintata extrem de usor, dupa ce am ascultat experienta Ralucai. Nu va da avant?

3. Nu avem nevoie de diete-minune-tip-iad ca sa reusim. Asa ca degeaba alergam dupa ele si ne punem corpul sa treaca prin mari chinuri. Raluca mi-a povestit cate ceva din prima ei intalnire cu medicul nutritionist si mi-a ramas in minte „negocierea” mamaligii in meniul ei. Medicul a incercat sa ii faca meniul in functie de alimentele care ii plac (este si lacto-vegetariana), iar ea a insistat sa pastreze mamaliga. Bine, a venit raspunsul. Dar cam doua linguri, atat. Ii plac pastele cu pesto – i le-a lasat. Si multe, multe altele, care vin sa sublinieze faptul ca un regim restrictiv, in care nimic nu ne place, in care inghitim totul in scarba si in cantitati minuscule (apropo, la paste, avea voie si 100 de grame, orice alta dieta „urla” ca nu mai mult de 30-50 gr) se va intoarce impotriva noastra mai devreme sau mai tarziu.

Sunt curioasa ce invataminte ati tras voi si cu ce a schimbat succesul acestei doamne viziunea voastra dietetico-alimentara.

P.S: Mi-a placut prea mult exemplul acesta de succes, asa ca am vrut sa vorbim putin si astazi despre el. Maine, gasiti aici pe blog, un interviu interesant cu dr. Oana Cuzino. Am intrebat-o despre cum „gestioneaza” ea poftele culinare (doar sunt Pofticioasa), am rugat-o sa ne spuna care sunt cele mai bune si cele mai rele 3 alimente pentru organismul nostru, in opinia ei, dar si sa dea de pamant cu niste mituri legate de diete.