Raspuns: convingerea mea este ca nu. Si ca, din contra, mancatul prost ne costa mai mult, doar ca nu gasim niciodata timpul sa facem calcule ca sa recunoastem ca asa e.

Mereu atunci cand am mancat de toate si m-am ingrasat, am cheltuit mai mult decat atunci cand am incercat sa reduc portiile si felurile ca sa mai scap de niste kilograme. Poate ridicati din spranceana si nu sunteti de acord cu mine – e dreptul vostru, dar credinta mea e ca vorba aceea „Nu tin dieta pentru ca e prea scump” este doar inca una din scuzele in spatele carora ne ascundem si tot amanam atingerea greutatii normale. Ok, avem bani numai de cartofi, dar de ce ii facem in fiecare seara prajiti? Avem 10 lei, dar de ce ii dam pe un meniu de fast-food, care oricum nu ne tine de foame, in loc sa ii dam pe niste legume din piata, din care iese o supa de nota 10 care ne tine cateva zile.

Fireste, eu nu sunt momentan in Romania, nu mai sunt la curent cu preturile, asa ca nu va pot da exemple concrete, nu va pot prezenta doua sume pentru o saptamana cu mancat „cuminte” si una cu mancat „dezordonat”, dar va promit ca indata ce ma intorc, voi face acest experiment.

Am abordat subiectul pentru ca in acest week-end am citit un articol tare interesant scris de faimosul Dr. Oz – un medic-vedeta in Statele Unite – un articol botezat „Dieta anti-snobi” si nascut din ingrijorarea autorului ca doua treimi (da, situatia este critica) dintre americani sunt obezi sau supraponderali. Oz crede ca americanul isi spune „e prea scump sa mananc sanatos, n-am eu bani de asa ceva” si se refugiaza in fast-food si tocmai de aceea doctorul sustine ca ideea potrivit careia numai produsele bio, straine, proaspete, crescute in cine stie de conditii sunt sanatoase si recomandate este complet gresita.

Omul tine o pledoarie in favoarea spanacului congelat, care este de 10 ori mai ieftin decat spanacul proaspat aici in SUA si care, sustine Oz, are cam aceleasi calitati nutritionale. Apara si conservele (tonul, in special), apara si marcile magazinelor – acele produse cu preturi mai mici – numai sa faca aceasta natiune sa nu mai creada ca are de ales intre fast-food si mancarea snobilor, de cinci stele, organica si abia facuta/culeasa, care, intr-adevar costa o avere. Ii invata pe oameni sa nu mai gandeasca in alb si negru, ca sa ii salveze de la demonul obezitatii care ii bantuie cumplit. Si da exemple din magazine – un lapte scump, un lapte ieftin, o conserva scumpa, una cu mai putini bani, prezentand valorile nutritionale asemanatoare.

Incheie textul, marturisind ca nici el nu si-a refuzat nimic la nunta fiicei sale – a mancat si tort si „multe altele” – dar mereu se intoarce la ce e bun, sanatos pentru el (nu neaparat si cel mai scump), caci relatia cu mancarea, ca orice relatie care infloreste, spune, cere respect. Iar respectul si pastrarea lucrurilor simple (sa nu ne complicam numai cu produse extra si care sa indeplineasca o sumedenie de conditii) sunt cheile succesului.

Aveti cuvantul – vreau pareri pro si contra, eventual cu exemple cat va costa mancarea saptamanal. Haideti sa dezbatem acest „e un lux sa mananci sanatos”.