301_5-calorie-counting-myths_flash

Imi asum ca textul de astazi imi va pune in cap cam 78% dintre populatia cititoare, daca nu chiar mai mult, dar vreau sa va marturisesc ce am simtit ca mi-a daunat imens la cap si la cantar in toata calatoria aceasta cu peripetii dolofane. Cred ca, in buna masura, numaratul obsesiv al caloriilor m-a facut ceea ce sunt astazi. Adica o Pofticioasa-sefa inca luptandu-se pentru talia ei cu demonii grasuni.

Si cum ziceam ca imi veti sari in cap, mentionez din alt cap, capul locului, ca stiu exemple laudabile de siluete sculpatate ale unor fete care si trezite noaptea stiu sa spuna ce total caloric au inghitit la micul dejun. Le respect si le felicit pentru evolutia pozitiva si incapatanarea de a nu lasa fraielele caloriilor jos. Dar strategia asta pur si simplu nu e stilul meu.

Nu zic acum ca mananc cu nemiluita fara sa am habar ce aliment e mai bogat in calorii si ce aliment e mai recomandat. Nu le torn in mine cu sacii, pentru ca mai apoi sa ma vait pe la toate colturile ca eu nu slabesc. Nu ma amagesc ca daca mananc ceva hipercaloric voi scapa de acest cojoc osanzos. Nu, nu, nu. Cunosc toate dedesubturile calorice, stiu regulile, am idee ce, cum si cand.

images

Acum spun doar ca eu am simtit ca incet alunec pe o panta aproape obsesiva a numaratului si adunatului si contabilizatului. Mesele mele nu mai erau momente in care sa savurez mancaruri sau sa ma bucur de niste alimente benefice mie. Devenisera concursuri de matematica. Felurile servite nu mai erau „yummmyyy!” sau bune pentru sanatate. Erau cifre mari sau mici intr-un total care ajunsese sa-mi controleze viata. Eram ca un robot care nu mai simtea gusturi, ci vedea automat valori calorice si le calcula neincetat. Bucuria ajunsese sa insemne un total mic al zilei. Si, desi incercam sa-mi gasesc echilibrul si sa nu-i mai dau mancarii un rol prea mare pentru ea in viata mea, exact asta faceam.

Repet, sunt oameni extrem de impliniti de acest mod de tinut in frau alimentatia. Si ii aplaud cu palmele mele plinute. Asa cum sunt, insa, si oameni, ca mine, in cazul carora obsesia asta a cifrelor alimentare s-a intors impotriva lor si le-a facut mai mult rau decat bine. Voi in ce tabara sunteti, dragilor?