Dorinta de a avea o talie mica-mica-mica cu un efort si mai mic-mic-mic ii imbogateste mult-mult-mult pe cei care stiu sa o speculeze. In functie de anul in care ne aflam, incepe sa ne traga asa cate un curent cand intram in hora slabitului. Pe vremea cand am sosit eu la Bucuresti in facultate si porneam prin magazine dupa produsele ideale pentru silueta, erau pe val cele fara zahar sau grasime. Promovate agresiv si scoase intr-o cat mai iscusita evidenta la rafturi, imi luau pur si simplu ochii. Tin minte ca ajunsesem sa mananc, plina de incredere, o ciocolata fara zahar – recomandata, de fapt, diabeticilor – si sa imi umplu cosul cu niste iaurturi nemtesti cu 0% grasime, dar cu un gem bun pe fundul borcanului, despre care aveam oarba credinta ca nu ma ingrasa catusi de putin. Asta era pe vremea mea, inceputurile anilor 2000. Acum, fabricile de pacaleli dietetice s-au perfectionat, lucreaza la foc continuu si sucesc si mai multe minti confuze.
Am pata pusa pe doua in mod special si am sa vorbesc despre ele fara sa pomenesc niciun nume, nu vreau sa-mi sara nimenea in cap, vreau doar sa prindeti ideea. Ma declar total impotriva acestor tabere de asa-zisa purificare kilogramistica si mentala, organizate in 98% din cazuri de oameni care intr-o lume ideala – aia in care Eva nu ar fi fost atat de pofticioasa incat sa manance marul 🙂 – n-ar fi lasati sa demareze astfel de initiative. Antrenori oarecare ce incropesc un asa zis program, gasesc o pensiune draguta si se autoproclama salvatori de vieti XXL. Buzunarele lor se ingrasa in primul rand, apoi participantele care raman cu senzatia ca 3, 5, 7 zile de militarie absurda, cu pateu de leurda pe paine de bambus ar trebui sa le aduca salvarea. Stiu oameni ajunsi la urgente dupa astfel de experiente! La fel cum stiu si oameni care cauta cu ardoare noile oferte de astfel de tabere, asteptand marea minune. Va rog mult sa ma contraziceti si sa dati cu mine de pamant la comentarii daca ati trait o experienta extrem de pozitiva din acest domeniu si va simtiti jigniti de ce scriu.
Apoi, am o problema si cu cei care vand asa zise programe baubile de slabit, chipurile, fulminant. Bea 5 zile jumate sucurile noastre si vei fi zana zanelor XS. Si da-i si chinuieste-te, Zoio, uraste toate sucurile, plangi de foame, socheaza-ti organismul si apoi devoreaza ca Haplea toate alimentele pamantului cat te tin puterile. Sa fim seriosi, asta se intampla in majoritatea cazurilor -un yoyo de toata splendoarea. De ce nu incercam, mai bine, sa propovaduim importanta sucurilor zi de zi, dimineata, pentru vitamine si sanatate si stare de bine. De ce alegem sa sorbim un anumit numar de zile niste licori cu gusturi indoielnice ale caror beneficii nu le intelegem, nu vrem sa le pastram si de care ne grabim sa scapam? De ce nu militam, mai bine pentru echilibru, de ce promitem marea cu sarea si cu blenderul unor oameni care au nevoie de constanta si de o alimentatie in balanta, nu de hopuri din astea slabitoare urmate de refugieri in fast-food-uri.
Vad multe fetze sceptice dupa randurile de mai sus, poate am sa vad si multe comentarii denigratoare, dar nu pot trece peste ceea ce simt. Si anume ca intr-un moment in care avem atat de mare nevoie de ECHILIBRU ALIMENTAR, „vracii” kilogramelor ne tenteaza cu false si costisitoare solutii de moment care nu ne slabesc decat un singur lucru, de fapt: speranta ca vom reusi, candva, sa avem o silueta frumoasa si sanatoasa, fara atata zbucium, fara atata paguba. Puterea e in noi. Doar ca altii urla ca nu e asa si ne distrag de la ce conteaza cu adevarat.