Am poposit ieri spre dupa-amiaza intr-un fast-food din Bucuresti si va spun repede, inainte sa puneti mana spre piatra si s-o aruncati spre mine, ca doar am sorbit dintr-o cafea. Aveam o pauza de 45 de minute intre intalniri, gerul incepuse sa se simta ca la el acasa pe strazi, asa ca trebuia sa ma refugiez undeva.
Asadar, dupa ce am stabilit recordul de cea mai mica (cred) comanda a zilei, daca nu a saptamanii, m-as asezat cateva minute sa imi trag sufletul sub abur cafeinos. Moment in care am observat urmatoarele:
1. Restaurantul era INTESAT de tineri. Plin plin plin – asa cum nu mi-am putut imagina vreodata. Nu eram vreo naiva care credea ca se duc cel mult in week-end ca sa-si mai faca o placere, dar nici nu ma asteptam sa nu am pe unde calca de adolescenti. Ce diferenta intre vremurile astea si cele in care eu stateam la povesti cu prietenele mele din liceu, acasa fie la ele, fie la mine, in fata unei farfurii cu ciorba, a unei tocanite sau a unei prajituri facute in casa. Ma tot gandeam cum le va arata viitorul acestor clienti fragezi. Dar la urmatoarele 3 guri de cafea, atentia mi-a zburat in alta parte.
2. La un bon fiscal uitat pe o masa, de pe care am dedus ca nici preturile la fast-food nu mai sunt ce-au fost. Cred ca acum scuza aceea „merg la fast-food ca e mai ieftin”, nu mai sta in picioare. Sa n-o mai aud! Cu banii aceia platiti pe un meniu, mancai pe saturate la un restaurant faimos, intr-un meniu-oferta: ciorba, fel 2 plus desert. Sau, ca sa nu-i dai pe toti, economiseai cu o salata si un pahar de ceva. Dar chiar si asa stand lucrurile, adica scump, am avut surpriza sa constat ca…
3. Traim in perioada pomenilor facute la fast-food. Concret, langa mine s-au asezat doua doamne in varsta – singurele exceptii din marea de tineri – care au inceput sa faca niste cruci pe produsele fast-food si sa le dea pentru sufletele unor raposati. S-au plans si ele de preturile marite pe la a 5-a imbucatura, dar au spus ca, si asa, isi vor trimite alte 3 prietene sa dea niste meniuri fast-food de pomana. E mai simplu si gustos. Cu gandul la pomenile de altadata, mi s-a facut brusc pofta de coliva. Oare cand va intra si ea in meniul fast-food-urilor?
Hahaha … hai sa-ti povestesc experienta mea similara de zilele astea: ca si tine, pauza intre intl de vreo ora, afara frig, intru in fast-food, comand un ceai verde si sed … in jurul meu plin pana la refuz ( si eu cu un ceai :))) ) la un moment dat ridic ochii din carte si ma uit in jurul meu. Numai tineri, jumatate supraponderali infulecau cu pofta, iar langa mine o batrana cat un bat, cu haine ponosite, cu ditamai portiile in fata si 2 pahare maaari de bere. Jumatate de ora i-a luat, dar le-a dovedit pe toate pana la ultima inghititura .. si tot timpul asta eu visam sa o supa crema … de spanac 🙂 Data viitoare cred ca o sa aleg o librarie.
Daca pomana e ca sa manace mortii pe lumea ailalta (o logica ce dovedeste evolutia spirituala inalta la care suntem =))) inseamna ca in curand o sa ne pice cerul in cap, de la atatia morti grasi?
am fost eu la KFC sa-mi cumpar o cafea:-)
chiar daca nu sunt rotofei, cei care consuma astfel de produse sunt cea ce se cheama pufosenii:-)
celulita, aspect bolnavicios, fizic gelatinos…si viitori bolnavi de cariera
Pe mine ma ingrozesc cel mai tare copiii: am vazut o fetita cu o shaorma in mana care manca cu cealalta din mancarea mamei, sau 2 parinti cu portii dietetice de peste(fara garnitura) cu un copil care manca mai intai din crevetii mamei, chiar daca avea in fata tot creveti+cartofi+maioneza. Generatia noastra mi se pare ok fata de ce dezastru vine din urma.
Am avut si eu o perioada de fast food si mi-a luat juma’ de an sa scap de consecinte.