Oooo, nu am cuvinte sa va spun cat de tare o invidiez pe Monica Visan. De cand o am in Facebook, o data la cateva saptamani, imi vine sa ma zgarii pe ochi cand ii vad destinatiile scotatoare-din-minti. Fata asta frumoasa umbla prin locuri pe care noi – adica eu – le vedem doar cand sta televizorul pe canalele de documentare splendide. Si am tot strans din dinti pana cand am rugat-o sa ne dea macar o farama din experientele ei fabuloase – sa ne povesteasca un pic din traditiile culinare ale locurilor prin care calca. Acum cutreiera Africa si textul de mai jos e proaspat, cald inca 🙂 Savurati-l!

” Multumesc Andrei care mi-a oferit ocazia sa scriu cateva randuri pe blogul Pofticioasei.

Recunosc ca niciodata nu am putut tine vreo dieta (sunt prea pofticioasa, asta e) prefer cand am timp sa fac sport. Faptul ca tot schimb tarile ma face sa am un stil de viata foarte dezorganizat si sa imi testez mereu stomacul. Sunt genul de persoana care mereu incearca lucruri noi si specificul tarii in care este. Acum o sa scriu putin despre mancarea africana, mai tarziu cea asiatica (care este si preferata mea). 

Primul contact avut cu bucataria africana – mai specific cea tanzaniana – a fost un pic socant. In primul rand oamenii astia fac niste combinatii absolut uluitoare pentru noi. Sa spunem ca deschizi frigiderul si arunci orice la intamplare si tot nu le nimeresti ca ei. Apoi, alt socul in farfurie. Credeati ca portile francezilor sunt mici?! Va inselati amarnic. Cantitatile de mancare primite in Tanzania te vor ajuta sigur sa slabesti.

Nici nu mi-am putut inchipui vreodata in cate combinatii poti sa mananci banane. Banane prajite (fara gust), banane dulci facute ca un snitel (bune si pline de calorii de la uleiul in care colcaie), supa de banane simpla sau cu carne de vita (ceva fara gust in general), banane mari (platanas se cheama) prajite din nou.

Cartofi dulci prajiti (au un gust foarte bun), carne de pui prajita … din nou.

In loc de paine folosesc o leguma din care, in urma razuielii, rezulta o pudra si amestecata cu apa si condimente are consistenta unei mamaligi, dar fara gust as putea spune. La mare succes mai este si un fel de alga verde fiarta care are un gust la fel de execrabil. In general asta este mancarea africanului de rand.

Acum pentru ca nu puteam sa va fac sa urati mancarea africana trebuie sa spun si lucruri bune, nu? In Zanzibar se mananca foarte bine. In sfarsit, poti sa mananci peste si fructe de mare.

Recunosc ca nu prea sunt prietena cu pestele, dar aici am mancat prima data ton la gratar si inca un peste local si pot sa spun ca papilele mele gustative au fost in delir”. 

Ii multumesc tare mult Monicai, pentru ca ne-a plimbat prin farfurii africane. O banuiesc ca a incercat sa imi indulceasca amarul ca nu sunt acolo, cu expresii repetate de genul „fara gust”. Nu-i nimic, tot vreau sa ajung pe taram african candva. Abia ii astept aventurile culinare asiatice. Drumuri frumoase si bucate savuroase ii doresc!

P.S: I-am cerut Monica si explicatii foto, cum le am, le adaug.

P.S 2: Daca si voi cutreierati lumea prin locuri inedite si vreti sa ne impartasiti curiozitati culinare, le astept cu drag pe adresa andra [@] pofticioasa [.] ro. Eu am sa va ofer povesti alimentare pariziene pe la mijlocul lui februarie 🙂

GUEST-POST