Jurnalul Pofticioasei

Peste fix 7 ziulici, ma las pe mainile Thailandei, sa ma impresioneze cum stie ea mai bine. Kilogramistic vorbind, as putea spune ca ma cam incurca excursia asta. Cand imi e slabitul mai in avant, eu plec sa mananc… Dumnezeu stie ce. Dar, acum ca scriu asta negru pe alb imi dau seama ce tampenie e. Ce figuri mai suntem si noi cand, inaintea unui astfel de moment aproape unic in vietile noastre, ne gandim la tot la cantar. De parca nu murim cu el de gat restul de 300 de zile necalatoare din an…

Am batut si Parisul si Amsterdamul de cand am inceput sa slabesc asa relaxat, in ritmul meu, si nu mi-au pus cine stie ce piedici, chit ca ce-am vazut si mi-a placut, am cerut. Mult mai buna strategia decat aceea de a pleca in vacanta cu dieta in bagaj. Imi amintesc ca asa am vazut Bruxellesul, la regim. Si parca am si acum in nari mirosul cartofilor prajiti sau dorinta de a ma infige intr-o gauffre. Tot la dragul de echilibru ajungem, vedeti?

„O sa pui cel putin 3 kilograme pe tine, de la fructe – dementiale, dar extrem, extrem de dulci, zici ca le-au injectat cu miere! O sa slabesti teribil de la mancarea lor picanta, mai ales daca spui ca tu nu prea mananci iute… O sa te tenteze nu stiu ce desert, ai grija la el!”. Aud tot felul de cand a inceput sa se apropie plecarea-mi. Si, iau in serios un singur aspect din tot ce v-am insirat mai sus: teama de picant. Chiar nu e pe gustul meu iuteala. Dar ne vom descurca.

Daca ati poposit candva pe taram thailandez, va rog sa lasati aici cel putin un sfat. Daca nu, va promit povesti gustoase, in viitorul extrem de apropiat. Pana atunci, alimentatie relaxata va doresc! Stiu eu de ce.