An de an, chemata de o voce pe care numai eu o aud (sa nu folositi asta impotriva mea ca sa ma trezesc cu asistentele la usa) iau drumul Romei. Daca spun ca este orasul meu preferat ar fi prea putin, asa ca mai bine nu mai spun nimic.

N-am terminat de lins degetele dupa mesele delicioase pe care mi le-a intins Italia, asa ca tastatura mea va avea un pic de suferit la acest articol. Se va stramba si ea asa cum s-a strambat cantarul la mine azi dimineata cand s-a pomenit cu 1.5 kg in plus fata de ce imi comunicase in ziua plecarii, saptamana trecuta. Dar, cred ca ceea ce l-a uimit si mai tare a fost zambetul meu laaaarg si relaxat, nepasarea ca s-au depus acolo niste felii de pizza pe care oricum ma duc sa le topesc serile ce vor veni pe aleile Herastraului.

Revenind insa la rasfaturile gastronomice ireal de bune ale italienilor, tin sa va pomenesc trei lucrusoare care  mi-au facut vacanta cu adevarat grozava:

  • faimoasa granita di caffe – cafea inghetata si servita cu frisca fara zahar, bate orice inghetata la fundul gol (si rece). Ca sa intelegeti ce zic, va pun si poza:

10527514_744970348897894_5203990972481400988_n

  • splendidele piete pline cu de toate, de unde in fiecare dimineata mi-am luat smochine vii – le ador – si lychee. Nu mai voiam sa ma dau dusa din Campo dei Fiori, pe care o vedeti imortalizata mai jos

10511355_745026338892295_6408464660063746824_n

 

12190_745026535558942_8171328310840698194_n

  • vinurile lor rosii, tari, seci, absolut dementiale. Amarone della Valpolicella m-a facut admiratoarea lui pe ceea ce se numeste vecie.

Sper ca remarcati ca nu am pomenit pizze, paste si altele, desi le-am gustat si mi-au placut ceva de speriat. O spun aici si o sa o spun oriunde, oricand: nu exista vacante mai gustoase decat cele italienesti. Imi dati dreptate? Si daca da, voi cu cate kilograme-amintire ati revenit din mirifica tara?

 

 

PASIUNILE POFTICIOASEI