Jurnalul Pofticioasei

Sursa foto: Shutterstock

Exact cum doamna Esca ne anunta ca urmeaza detalii care pot afecta emotional telespectatorii, asa trebuie sa le spun si eu dragilor mele ecleruri si amandine ca acest articol le va soca. Nimic nu va mai fi la fel intre mine si ele dupa ce scriu acest text, dar nu am incotro. Vedeti voi, iubirea mea pentru dulce – cea care a inspirat multe texte de mare succes pe acest blog si nu numai – s-a diminuat cu cel putin 63% dupa traumatizanta experienta de ieri.

Am fost avertizata ca testul de diabet gestational nu e o placere. Dar nimic nu te poate pregati pentru momentul acela. Va fac rezumatul: pe stomacul gol, primesti prima intepatura in deget, apoi a doua pentru recoltare de sange, apoi trei pahare cu apa si glucoza (zahar) pe care trebuie sa le dai peste cap in maximum 5 minute si sa te intorci peste o ora si peste doua pentru noi recoltari, fara sa bei sau sa mananci ceva in acest rastimp.

Pe cand ma uitam descurajata la cele trei pahare, o doamna care isi legana nou nascutul a venit si m-a luat de umar: E odios testul, am blestemat ziua cand l-am facut, va sustin, dar e oribil!. Cat de rau poate fi?, m-am incurajat. Si dai si incepe sa sorbi din primul pahar. Din iubirea vietii mele alimentare, zaharul se transforma, cu fiecare inghititura, in cel mai nesuferit lucru cu putinta. Luasem doar 3 guri, ma schimonosisem toata, si trecusera deja 2 minute. Cum aveam sa dau peste cap restul in mai putin de 3? Visam ca ma teleportez intr-o salina si incep sa imbratisez peretii. Asistenta ma cronometra neiertatoare. Am mai luat doua guri pe care le-am simtit ca 128, de fapt. Am iubit eu asta? ma tot intrebam. Am tanjit eu vreodata in viata mea dupa gustul asta care ma ingretoseaza teribil?. Ca sa nu mai lungesc povestea, am dat gata paharele in cele 5 minute si m-am simtit ca faimoasa zona Vrancea – cutremurata din temelii de experienta strepezitoare de dinti si anulatoare de pasiuni de-o viata.

Evadata din laboratorul groazei dulci, am nimerit cu ochii pe o vitrina cu prajituri si am simtit ca nimic nu mai este ca inainte. Exista viata inainte de testul de diabet in sarcina si viata de dupa el. Stocurile de ecleruri si placinte cu mere din Bucuresti nu vor mai fi influentate de Pofticioasa multa vreme de aici inainte. Se pot bucura, insa, cei care au fabrici de covrigei sarati sau fistic.

Am uitat sa va spun ca atunci cand am plecat de la clinica, am vrut sa ii multumesc asistentei care m-a ciuruit in 4 randuri, pentru mana usoara si margelele in forma de caracatita care mi-au facut ziua mai suportabila. Primul gand a fost sa-i spun ca a fost… o dulceata. Dar n-am putut rosti cuvantul.