Acum un an, coplesita de mesajele minunate pe care le primeam la redactia „Ce se intampla, doctore?”, revista in care inventasem rubrica „Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta”, am zis sa-i dau publicului ce imi cere cu atata inversunare – articole mai dese. Si pe cand rontaiam un ecler cu ciocolata, am dat peste tema aceasta de site cu perele, am nascocit repede un nume de blog si de a doua zi va asteptam cu peripetii dietico-culinare-zambitoare. Ati fost 9 oameni la inceput. Si v-am multumit, din inima, de cel putin 9 ori, fiecaruia, in gandul meu, in ziua respectiva. Acum sunteti cateva sute si v-as strange pe toti in brate, daca mi-ar permite anatomia. 

Si ce-am mai ris impreuna, cate am mai descoperit, ce campanie minunata am facut (cea impotriva dietelor dure), cat m-am mai bucurat ca pot impartasi cu voi pierderea celor 15 kilograme, prin vara, ce am mai plans pe umarul vostru cand au inceput sa se intoarca, ce stare de bine mi-ati dat in fiecare zi in care v-am simtit langa mine, cate retete delicioase am mai impartasit, cati Oameni Superbi am cunoscut, ce ne-am mai sfatuit, mustruluit, sprijinit, ce produse bune am descoperit impreuna, cate evenimente ati vazut prin ochii mei si cat imi sunteti de dragi.

first-anniversary-of-new-bankruptcy-laws-bapcpa

N-am fost perfecta – n-am slabit & nu m-am mentinut exemplar, nu v-am vandut reteta secreta a slabitului in 25 de secunde, nu am inventat pantalonii topitori de sunci, n-am descoperit nici dieta cu pandispan si tort diplomat. Nici n-am vrut sa fiu fara de pata. Am vrut sa fiu cat se poate de eu, o eu cat se poate de…voi. Degeaba vin si va latru aici descoperiri din nutritie si diete incorsetate si sfaturi spune intr-un limbaj rigid, daca nu merg pe drum asta cot la cot, colacel la colacel, cu voi. Site-ul acesta si-a propus mereu sa prezinte lupta, zbaterile, daca vreti, unui om obisnuit care vrea sa impace si silueta si pofta si sanatatea.

Regrete? Ca nu v-am cunoscut (inca) pe cat mai multi – pe unii v-am vazut si v-am tare placut. Ca nu v-am scris pe cat de des mi-as fi dorit. Multumiri? Ca va simt atat de aproape. Ca va simt implicati. Ca imi trimiteti unele emailuri atat de impresionante incat imi puneti lacrimi in ochi si-mi taiati tot cheful de savarine, de la emotii 🙂 Planuri? Sa organizez cat de curand niste intalniri (in Bucuresti) care va vor placea mult, sunt convinsa, am sa va dau toate detaliile la timpul lor. Sa va ofer cat mai multe materiale care sa va ramana in suflet si in gand. Sa slabim si sa ne insanatosim impreuna.

Din tot sufletul meu de Pofticioasa va spun ca sunteti cei mai „deliciosi” cititori. La multi ani si la putine pofte! Daca va bate gandul sa imi faceti un cadou, eu mi-am spus deja marea dorinta AICI.

Iar ca sa fie aniversarea aniversare, va invit sa povestim. Astazi scrieti si voi Jurnalul Pofticioasei. Spuneti-mi cum l-ati descoperit si ce a insemnat pentru voi?

A, inainte de asta, faceti-mi onoarea sa bifati un raspuns:

[yop_poll id=”2″]