Jurnalul Pofticioasei

Mereu am gasit in inboxul emailului andra arond pofticioasa punct ro cate o rugaminte de a ma intoarce la scris. Oameni care – nu stiu din ce motive, dar le sunt profund multumitoare – imi spuneau ca imi simt lipsa si ca diminetile lor nu mai sunt la fel fara balivernele mele dietetice. Dar parca acum casuta de email e mai dolofana ca niciodata. E emotionant sa vezi asa potop de cereri de reapucare scriitoriceasca. E si presant, daca asta ati dorit, v-ati atins scopul.

Nici nu-mi amintesc cu precizie de ce m-am oprit din scris. Asta cu lipsa timpului este una dintre cele mai mari minciuni din istoria omenirii – pe langa aia cu nu exista Mos Craciun. Timpul se face, punct. Poate ma durea prea tare sa scriu atat de des despre lupta kilogramistica, intrata pe un fagas mai dificil. Oricare ar fi motivul, stiu ca trebuie sa il caut si in gaura de sarpe si cand l-am gasit sa ma asez la masa cu el (nu mancam, doar discutam) si sa vad ce pot face ca sa invie acest site care va e tare drag – desi nu credeam ca chiar la acest nivel de drag.

Cat timp caut eu motivul absentei, sa stiti ca inca primesc mesaje care sa ma ajute sa vad motivul intoarcerii.

Va foarte multumesc!

N-am mai asternut niciun rand aici din octombrie. Sa-mi fie rusine. Nici acum nu ma sinchiseam daca nu ma impresiona teribil mesajul unei cititoare, descoperit in inboxul de la andra arond pofticioasa punct ro. Nu dadea cu pietre in mine, nu ameninta ca va intra in greva foamei (hm, idee de dieta!) pentru ca nu mai scriu. Doar imi povestea cum a fost relatia ei cu acest blog si cat de mult ii lipsesc povestile mele. M-am intristat. Banuiam ca am devenit cumva parte din zilele voastre atunci cand tineam acest site in viata, dar nu m-am gandit ca absenta mea va fi intr-atat simtita. Hai sa mai incercam o data cu postarile mai dese! Dexter e de acord. Asadar, voi reveni.

Am sa le scriu pe scurt caci ma grabesc din cale afara. M-am tot gandit la ele in vreme ce luam micul dejun si am zis ca merita impartasite, poate gasim raspunsuri 🙂

1. Legumele si fructele vandute de tarani in piata sunt chiar ale lor, crescute curat si mult mai bune/sanatoase decat cele din hipermarket? Ma intreb asta pentru ca Continue Reading »

Ador sa alerg. Ma pierd cativa kilometri in ganduri si planuri si visuri. Dincolo de slabit ori tonifiat ori sute de calorii arse, alergatul are un efect absolut miraculos asupra mea. I-am prins cu adevarat dragul in lunile in care am stat la Nisa, pe Coasta de Azur, unde o alergare pe faleza este o experienta memorabila. Apoi, l-am perfectionat in lunile locuite in SUA, tara in care am fost fascinata de minunatia unei ture prin „neighborhood”, atat de verde si de prietenos si amintitor de filmele care mi-au bucurat adolescenta.

Aseara, insa, in ceea ce oamenii numesc cel mai mare parc al Bucurestiului am trait cea mai terifianta experienta a Continue Reading »

S-a dus si niste concediu din 2013, de asta am disparut in neant ca niste savarine inhalate de o gurmanda lipsita de dulciuri de ani intregi. M-am perindat prin Anglia in ultimele ziulici, Anglia aceea care detine locul fruntas in topul tarilor cu locuitori durdulii, grasani si obezani. Si totusi, intr-un asemenea loc eu am reusit o premiera – cred ca pentru prima data in viata mea am revenit din vacanta mai slaba decat am plecat.

Dar gata cu aplauzele, am sa va povestesc pe larg ce si cum, pe unde si cat, de ce si cand, doar ca am nevoie urgent de cateva ore de somn binecuvantat, din acela laudat in toate studiile ca ne slabeste. Sper ca v-am gasit cu bine, mai sanatosi, mai sportivi si mai putin bantuiti de pofte si pacate culinare. Mi-ati lipsit si ma voi revansa. Acum, traiasca perna! 🙂

Este ziua dinaintea cursei de la semimaratonul international la care m-am inscris cu atata entuziasm si ma simt norocoasa daca pot calca macar cu piciorul stang. Delasarea mea in privinta fizioterapiei (v-am tot spus ca am necazuri cu coloana) si in privinta slabitului, pentru ca orice kilogram apasa cu o forta incredibila asupra unei vertebre slabite si a unui nerv ca vai de el, mi-au facut saptamana un calvar.

Am inceput-o luni cu o dovada de inconstienta 100% cand, neantrenata, am dat iama in Continue Reading »

Manechinele din Israel trec pe la medic, inainte de a urca pe podium. De anul acesta, fotomodelele care nu au un indice de masa corporala de cel putin 18,5 nu pot lucra in domeniu.

Noua lege afecteaza inclusiv revistele: orice fotografie Continue Reading »

Hai ca sunt chiar curioasa ce imi veti spune.

Asadar, sa vedem care ce alege:

[yop_poll id=”3″]

Plec în lume să îmi sărbătoresc îmbătrânirea. Pică sâmbătă (pentru curiosi, implinesc 31 de ani) și până săptămâna viitoare nu ne vom mai „auzi” pe blog. Voiam să vă mulțumesc pentru că mi-ați făcut anul acesta scurs mult, mult mai frumos. Așa că asta e pentru voi:

P.S: Nu uitati de concursul de AICI, va astept emailurile pana duminica la 23:59.

Asa cum va spuneam aseara la raportul numit Jurnalul Pofticioasei, ieri am batut Bucurestiul mult si bine, iar intre doua destinatii, am observat lucruri marunte care cu siguranta au trecut neobservate pentru alte sute de trecatori, dar care pe mine m-au tras de maneca asa ca le dau un loc aici.

Incep cu neplacutele:  Continue Reading »