“Ma numesc Andra si n-am mai pus gura pe un covrig cald de o luna si jumatate”. Asa mi-as incepe discursul daca in clipa asta am avea o sedinta a asociatiei pe care eu cred ca trebuie sa o infiintam in Romania: Covrigomanii Anonimi. Ne-au inrobit. Port covrigul ca pe o pereche de catuse, ca tot seamana. Si aud in jurul meu tot mai multe marturii ale oamenilor disperati sa ajunga la prima covrigarie. “Sa ma fi vazut, dama bine, cu blana si palarie, infulecand cu nesat coca aburinda. Azi asa, maine asa. Am inceput sa le duc si colegilor, apoi pandeam momentul cand puteam sa mai fur din cadoul pe care abia li-l facusem”, imi povestea inghitind in sec o profesoara desavarsita. Nu stiu ce prafuri care creeaza dependenta se amesteca in oale cu faina, drojdei si apa, dar va spun sincer, ne-au luat mintile. Bine ca nu e Romania tara in care umbla cainii cu covrigi in coada pentru ca, zau, oamenii i-ar ataca. Ajunsesem sa vanez geamuri aburinde, semn al unei noi productii, si sa imi burdusesc geanta cu provizii pentru mai tarziu. Incepuse sa ma cunoasca lumea la “Georgiana, Covrigul imens”, numele celui mai apropiat punct de aprovizionare. Intr-o vreme ma gandeam sa o chem in judecata pe duduia de pe firma, pentru ca m-a facut sclava aluatului. Desigur, as fi semnat plangerea penala “Andra, fundul imens”.
covrigarie@Piata Romana
[…] Covrigii – despre care am mai scris aici, sunt atat de ticalosi incat specialistii recomanda consumarea unui doar daca alergam apoi timp de […]
I feel ya, sista. Acuma, de-as gasi si-un mkt manager de la ei.. :)) asa am ajuns (iar) la tine. Kisses
PS: fighting 3.30 pm munchies, heeelp!
Buna ziua cititorilor,
am cumparat intr-o zi de la covrigaria aceasta din Piata Romana si vanzatoarea indignata ca am platit o placinta de 3 LEI cu monede de 50 de bani si cateva de 10 bani, mi-a spus rastit, „De unde dracu’ tot aduni banii astia si ii aduc ei pentru plata?” I-am zis sa coboare tonul si sa nu imi vorbeasca de parca as fi copilul ei, desi am 27 de ani. La final mi-a zis: „M-ai du-te dracu’ de proasta!”.
Firma aceasta nu are un numar de telefon pentru clienti, adica chiar asa sa isi bata joc? Si in plus se vede pe mine ca sunt straina si ce s-o fi gandit, ca merge sa isi bata joc, ca noi strainii suntem mai civilizati. Ca i-ar fi frica de un conational de al ei, la cate se petrec in Bucuresti.