L-am asteptat 365 de zile, iar Craciunul nepasator a trecut rapid in doar trei. Suficient timp cat sa umple holurile de asteptare de la urgente cu pacienti de burta vaitatori si sa ma intoxice pe mine cu reclame la medicamente care ar fi trebui sa faca bila si ficatul sa sara in noi de nerabdarea cumpararii. Citez din darea de seama a medicilor ambulantei din Capitala: „Peste 1.200 de persoane au chemat ambulanta de Craciun, majoritatea pentru probleme digestive…”
„Sarbatori fericite!”, „Asemenea!”, „Dar ce ati gatit? Caci noi am facut x cozonaci si am luat y porci pe care ii vom prepara in z feluri…”. Lumea cu care m-am intersectat in perioada holly jolly m-a bombardat cu curiozitati culinare. Pe unii nici nu nu ii cunosteam pe nume, dar imi impartaseau deja secretele camarii lor pline si imi povesteau viata plina de savoare a carnatilor abia dobanditi sau fauriti.
„Va faceti ultimele completari, vad”, imi zambeste cumva complice doamna mai degraba domnisoara de la casa lui Auchan. „Nu, astea sunt toate targuielile de Craciun”. Face ochii mari, iar eu nu ma obosesc sa ii aduc la marimea initiala. Roade caltabos in pauza dintre clienti, asa ca nu m-ar intelege.
Cum nici eu nu inteleg de ce mereu transformam sarbatoarea asta intr-un chin pentru bietul stomac, pentru bietele haine care vor tipa pe noi in ianuarie, poate chiar februarie, ca, deh, cine se poate opri dupa primul platou, vorba ceea, un chin pentru biata sanatate si alte diverse biete.
Festinul meu de sarbatori, festin ghilimelat, desigur, a fost alcatuit dintr-o bucatica de carnat si aproape o felie de cozonac. Ambele m-au facut sa-mi fie dor de mancarurile mele curate-ciudate. Ridicati cana de cafea (sau paharul de vin, daca lecturati acesta randuri seara) in cinstea Pofticioasei care a trait primul Craciun (si Revelion) slabitor! Voi cu ce va laudati post-sarbatori?
La multi ani sanatosi, Andra 🙂
Eu am fost taaare cuminte Craciunul asta, fara niciun rezultat pe cantar insa, pentru ca de la Sf Nicolae incoace am mancat cate ceva „interzis”, eventual dulce, in fiecare zi. Nu mult, dar cat sa ma ingras 1 kg. Which, ofc, mi-a dat multe dureri de cap la capitolul self esteem si.. propun sa vezi cum ma simt in postarea de azi :)) si o sa-ti dai seama cam ce mi-as dori eu pentru 2014 – rezum: un pic mai multa acceptare si self love (ca imi place cum arat si acum, chiar daca nu-s in standarde) si relaxare in ceea ce priveste control-freak-ul ce am devenit pe tema gasto-sporty. Ca in ultimele 6 luni de wanting the control I had on Jan 12, 2013 m-am ingrasat 3 kg, nu am mai slabit 18, cum a fost in prima juma de 2013. Ma intreb acum, oare am obosit, oare m-am plictisit, oare my body is back-firing? Ca sa nu intru acum in ganduri cu adevarat negre si sa imi macin ultima farama de self esteem pe care o mai am.
Eh, de asta zic ca trebuie sa ne vedem. Revino-ti din raceala, o luam pe Silvia si stam la un sfat 🙂
Cartea ti-a placut?
Kisses si an bun!
La multi ani cu sanatate, fericire si tot ce-ti doresti!
Eu nu fac mese intinse de Craciun si revelion de foarte multi ani. Numai in Romania e nebunia asta, in alte tari se mananca si petrece foarte decent si discret. De obicei slabesc pentru ca e o perioada de reculegere si introspectie. Anul asta am pus un Kg. pentru ca am mancat in oras cu niste amici, deci am sarit un pic calul.
Imi place la nebunie blogul tau! 🙂 De fiecare data ma amuz cand citesc postarile… Ai un dar de a face totul mai frumos, in ciuda faptului ideea de ”sunculite” nu este chiar asa placuta. Framantarile in legatura cu mancarea, constiinta care te macina cand mananci ca sa-ti satisfaci poftele si sentimentele acelea grozave dupa ce reusesti sa te abtii de la anumite mancaruri le cunosc si eu, motiv pentru care ma distreaza foarte tare sa vad ca nu sunt singura pofticioasa!
P.S. Astept sa citesc cat mai multe postari! SPOR LA TREABA!