Asa, sa mai schimbam un pic vorbele astea romanesti, ca ma saturasem de atata „pofta vine mancand”. Sa lasam mancarea si sa incepem miscarea, ca tare buna mai e ea la casa omului sportiv. V-am scris ca ieri mai aveam un pic si aruncam cu vechiul meu amic cantar in Mediterana (si azi am simtit la fel, dar ma dor bratele de la antrenamentul de aseara, deci am renuntat la idea crimei in mare). Si v-am si marturisit ca atunci cand te pomenesti cocotat pe un platou de pe care nu te poti da jos, iti vin tot felul de idei sinucigase pentru dieta – de pilda, eu ieri, as fi halit cel putin un meniu XXL de la Mec. Stiam comanda pe de rost si o tot repetam prin casa cand mi-am dat seama ca daca vreau sa ma tin de plan si sa prind cele 2 cursuri de la sala, ar fi bine sa plec.

Ei, si atunci au venit gandurile. „Pai de ce sa pleci? E racoare rau afara, e vreme de lenevit, oricum nu ai chef, uita-te la tine ca esti ca o carpa, nici nu e momentul sa mai mergi la sala, tot nu se mai misca nimic pe cantarul ala, de ce nu iti faci cadou o punga cu meniul ala de la Mec si o carte citita asa in tihna”. Si totusi ma incapatanez. Incep sa imi adun in geanta toate ustensilele fitness-eshti, ma imbrac asa in lehamite si pornesc spre club. Aveam 3 fast-food-uri in cale. Iar cand inchid usa casei imi spun – ei, daca se intampla sa raman la vreunul, nu e chiar asa o tragedie. 

Parca aveam doua Andre in mine – una chitita sa infulece niste nesanatoshisme, alta, constiincioasa, croita sa ajunga totusi la programul sportiv propus. Trec demna de toate restaurantele, dar incepe o noua lamentare. Acum pun placa cu „nu am chef, si eu cand merg la sala fara chef se simte, nu-mi iese nimic, ma duc degeaba”. Nu ma intrebati cum am facut, dar nu am ascultat nici de gandul asta parsiv. Si asa, sontac-sontac, cu echipamentul dupa mine, 1677 de ganduri ca NU ar trebui sa merg si o mare incapatanare sa ma duc totusi, ca numai asa ma disciplinez si o sa reusesc ce mi-am propus, poposesc la sala.

Ma schimb rapid, vad niste cucoane cu trupuri sculptate in vestiar, ma ambitionez, trag tare la cursul din apa, alerg dupa el sa ma schimb si sa prind si infernul de curs de pe uscat, rezist si fac exercitiile si cand simt ca imi ard diverse parti din corp si ma simt bine. Atat de bine.

Mi-am incheiat asadar ziua cu un meniu XXL de la Espace Wellness – o portie de bodyattack cu garnitura de aquafitness fara sauna. L-am savurat pe deplin. Desi puteam sa jur si sa-mi pariez toti banutii de pe card ca nu voi avea spor si ca va fi un esec total sala. Concluzia: cand n-aveti chef sa mai faceti miscare, trageti de voi, oameni buni! Cat puteti de tare. O sa va multumiti.

DOLOFĂNISME