si cu asta, pasta!

Iubesc pastele ataaat de taaare incat cred ca atunci cand am ajuns la varsta diversificarii (parca asa se spune in cazul bebelusului), ai mei mi-au pus in fata niste spaghete. Inchipuiti-va ca prima masa dupa casatorie – casatorie petrecuta la Roma, da, stiu, ma uriti – a fost un castronoi de paste care mi-au manjit teribil chipul miresesc. Pe scurt, daca ma vedeti suparata, invartiti-va cumva de niste penne cu un pesto bun si o sa imi zariti zambetul. Garantat!

Acum, de cate ori aud pe cineva care imi tine teoria pastelor ingrasacioase, imi vine sa pufnesc in ris si sa-mi mai fac o portie al dente. E un mit, dragilor, o striga tot mai multi nutritionisti, dar cine sa stea sa-i mai asculte. Nu pastele in general ne rotunjesc, ci anumite tipuri (cele albe, cele fierte mult timp etc), cantitatile mari pe care le infulecam si, atentie, sosurile in care le scaldam pur si simplu (preferati mereu sosurile rosii). Dar, asa cum se spune ca prima impresie conteaza, si primul zvon impresioneaza asa ca nu va fi tocmai usor ca oamenii sa uite ideea paste=colacei dolofanei.

Permiteti-mi sa va vand unele ponturi „pasticesti” – luati numai paste integrale si, daca se poate, unele din grau dur. Cum de ce? Nu sunt golite de aproape toate fibrele si vitaminele ca cele din faina alba – e ca la paine. In plus, indicele glicemic e mult mai mic. Fierbeti-le doar cat sa le simtiti fierte dar nu prea prea – si timpul de fierbere le influenteaza indicele glicemic – iar acest indice glicemic este strans legat de ingrasarea sau subtierea noastra.

Eu am cotrobait multa vreme, manata de pofta*, rafturile in cautarea unor paste care sa-mi unga sufletul. Si cand credeam ca am pus mana pe cele mai bune, au aparut acestea: 

Si le-au detronat pe cele mai bunele. Punctele forte? Au primit toata atentia de care se poate bucura o pasta. Au fost uscate lent la temperatura joasa care sa nu le faca praf toata substantele nutritive, au un continut ridicat de fibre, vitamine – B1, B2, B3, B5, K si E – de minerale, precum si calciu, fier, magneziu, fosfor, zinc, mangan. Sunt BIO. Apoi, pastele din faina alba au o incarcatura glicemica aproape dubla fata de acestea. Deci primele nu ne sunt de foarte mare ajutor in slabit. Cele din grau dur nu se fac terci, nu se lipesc si se rup mai greu.

Vi le-am laudat destul teoretic, haideti sa vedeti ce au facut cand le-am pus la treaba. Au fost in aceasta companie:

Pastele au fost condamnate la o baie fierbinte intr-o oala in care bolborosea apa cu sare (sa nu puneti niciodata ulei in apa in care fierbeti pastele, spun italienii), iar prietenele lor – rosiile crude, rosiile uscare, branza de capra plus busuioc si usturoi s-au distrat impreuna cu niste ulei de masline in blender. Pe scurt, am inventat eu un pesto, nemultumita de ce gasesc prin magazine. L-am nascocit in America intr-o dupa-amiaza in care m-am apucat sa arunc in blender tot ce gaseam si imi suna a potriveala.

Dupa ce pastele au fost fierte – 6-7 minute in cazul acestora – au primit loc de cinste pe o farfurie, binecuvantarea unor stropi de ulei maslinat si cateva linguri zdravene de pesto, sa nu se mai simta singure. Am adaugat busuioc de decor ca-l iubesc de mor! (Portia din imagine este pentru doua persoane!)

Daca stiti produsele din faina integrala, va veti bucura sa redescoperiti gustul lor in aceste paste, mai pronuntat, puternic, ca de nuca. Daca nu le stiti, ar fi bine sa le cunoasteti. Pentru sanatatea dumnevoastra. Acum cand mi se intampla sa primesc paste din faina alba sau chiar paine, ma stramb din toate incheieturile. M-am indragostit integral de alimentele din faina integrala. Fireste, consumate moderat.

Daca vreti sa le dati o sansa acestor paste care pe mine m-au convins, le gasiti AICI.

*Pofta indeplinita prin amabilitatea BIOMANIA.