Nu prea fac din astea, iar sectiunea „Pofticioasa testeaza” a fost nascocita ca sa va fie de ajutor in descoperirea locurilor si produselor cu adevarat faine, nu ca sa devina un fel de loc al paraciosilor si nemultumitilor, dar am decis sa va pun in garda in privinta unui local din Bucuresti. Se numeste Muse Bistro, este pe strada Paris, si nu este nici pe departe ceea ce pretinde a fi.
Site-ul te vrajeste cu deviza „Iubim sa va Hranim!”, dar, la final, eu una am simtit ca in loc de „hranim” mai bine ar pune „pacalim”. Ne mai spune pagina de internet despre cum „Muse Bistro s-a nascut din pasiunea pentru arta culinara si mancarea sanatoasa, gatita cu dragoste, numai cu ingrediente naturale si ecologice”. Suna intr-un fel, nu?
Acum, sa va spun pe scurt experienta de aseara, care, se pare, are si unele urmari gastroenterologice. Am dorit tartine alpine, chipurile cu branza de capra, seminte de susan si marar. Am primit niste crema de branza cu gust de magazin, nici vorba de capra, parea o urda trista smantanita. Am luat o gura, am cerut sa dispara platoul, apreciez ca nu au mai taxat nefericitul fel de mancare. Pentru felul principal am ales un pompos Roz cu Abanos – adica somon cu risotto de linte neagra ecologica si sparanghel – aproximativ 50 de lei. Il rog pe ospatar (care de fapt era un barman si nu stia mai nimic) sa se asigure ca nu este prajit somonul si ca nu are urma de lactate garnitura – nu unt, nu altceva. Primesc un lighean de linte scaldata in smantana din care nu am putut sa iau mai mult de trei furculite, caci mi s-a aplecat. Despre crampele de dupa nu va mai spun. Nici despre chinurile partenerului meu de cina care se tot intreba unde sunt ingredientele acelea naturale si ecologice de care se vorbea pe site. Va spun insa sa cascati bine ochii si sa ma credeti pe cuvant ca ce vedeti pe site AICI nu are nicio legatura cu ce e la fata locului.
Si, m-am razgandit. De acum incolo am sa va povestesc si despre astfel de locuri, nu doar despre minunatii. Oricum, ca sa echilibrez balanta ma gandesc sa va prezint si un local unde mi-a ramas inima. Curand.
P.S. Puteti lasa si voi la comentarii recomandari sau anti-recomandari de locuri, sa stim cu totii unde e de mers si unde e de ocolit.
Ohohooo, se pare ca si eu strang din astea pe blog, din pacate. Eu nu-s fan Alioli, in primul rand. Nici Rawcoco nu mi-a placut prea tare.. of! Vreau sa nu mai ies la resto!!