– A mai auzit cineva vocea eclerului cu ciocolata care ma striga cat il tin puterile din interiorul cofetariei? Cum nu?! Sunt sigura ca l-am auzit, ma duc sa verific.

– Am mancat mai curat 5 zile, deja se vede, rezulta ca slabesc repede, deci pot sa ma intorc la rasfaturi culinare in week-end si de luni inapoi la treaba. Oricum, corpul ma ascultam vad, il am la degetul mic si durduliu.

– (Continuarea de luni) Simt inca gustul ala bun al cartofilor prajiti, poate daca ii mai mananc si azi imi trece dorul definitiv. In plus, cine a zis ca regimul alimentar trebuie curatat tocmai de luni. Se poate si de marti sau, la fel de bine, si de joi. 

– Doamne, cum arata desertul din farfuria de la masa numarul 4, din dreapta, nici nu ma mai pot concentra la discutii, dar am sa rezist! (dupa max. 2 ore) Mmm, e la fel de bun precum arata! Dar mai era unul care promitea, imi dati, va rog, meniul?

– Pfff, e extrem de complicat sa iti faci ordine in alimentatie, si mai e si iarna, pietele nu au verdeturi si legume bune, practic sunt fortata sa mananc iar greu si prost. O sa ma sacrific, ce-o sa fac…

– Ei, pai acum, daca tot am mancat din felia asta de tort cu bezea, ce mai conteaza daca ma intorc la salata de cruditati sau mai stau de vorba cu inca o felie. E drept, ar merge si o mancare mai ca lumea, ca tot e ora pranzului. Poate o tochitura, ca tot am visat-o azi-noapte… De maine o iau de la cap. Zau.

– N-are niciun rost sa ma apuc de sport acum, nici nu ma pot misca prea bine, trebuie sa mai slabesc, 2-9 kilograme si apoi am sa semnez si pentru abonament. Am ritmul meu, ma urnesc mai greu.

– La naiba, cine ma place, ma place si asa! Text spus in fata celei mai bune prietene a momentului, o tipa Eugenia Biscuit, care te consoleaza ca El fie nu s-a uitat la tine, fie a facut-o intr-un fel deranjat, fie te-a uitat, direct.

– Exista o explicatie pentru care pozele astea ma arata in ultima vreme atat de umflatzica – asa cum obiectul camerei TV ingrasa o persoana cu 10 kg, asa si obiectului unui aparat foto pune cat… cel putin 5, nu? Poate chiar 8.

– Eu am vrut sa ma tin de treaba, dar a venit X-ulescu cu ziua lui de nastere si apoi a facut Z-utza nu stiu ce curs de gatit si m-a desemnat cobai, pentru ca, intr-un final, sa reinnoiasca la magazinul din colt, stocul ala de patiserii dupa care se stie ca ma topesc.

– Iar am fost la sala de sport si m-am rostogolit ca o bula de grasime dintr-un colt intr-altul, m-am simtit privita ciudat-rautacios si nici n-am putut face miscarile deloc corect. Numai o ciocolata imi poate sterge traumele.

– Domne’, o viata avem! Ce, se face gaura in cer daca iau si eu 2(78.655) de guri din platoul ala?

– E greu, e greu, e atat de greu! Nu pot sa duc schimbarea asta alimentara pana la capat, am nevoie sa o iau incet. Eventual, cu o zi cu bucate mai usoare si 2(2) si cu din cele mai greutzele. N-am dreptate?

– N-am timp nici sa mor, daramite sa imi fac o salata! Mai bine imi prajesc niste cartofi, poate si un ou langa. A, ce bine ar merge niste branza, dar nu mai am. Las’ ca dau o fuga pana la magazin, oricum toate astea imi iau mai putin decat o salata, nu?

– Vaaaai, mancarea asta mai de regim asa, este atat de lipsita de gust, iar eu nu am chef acum sa caut retete. Ce numar ziceati ca are pizzeria aia de peste drum? Ei, cum sa ies macar sa fac cativa pasi pana acolo, e iarna, draga!

DOLOFĂNISME