I’m back, vorba ceea. Bine, i’m back de cateva zile, dar nu am fost in stare sa scrijelesc nicio litera aici pe blog, caci pe mine fusul dat peste cap ma debusoleaza teribil. Nu mai stiu care e noaptea, care e ziua, adorm cat de poate de greu, ma trezesc cat se poate de tarziu. Dar, inca doua zile si presimt ca voi fi ca noua. De fapt, TREBUIE sa fiu ca noua ca m-a pus nu spui cine sa ma inscriu la cursa aceea de aproape 11 km de la maratonul international de duminica, in Bucuresti. Ar fi ceva sa se dea startul si eu sa ma intorc de pe o parte pe alta a patului, complet daramata de diferenta de fus. Ha!
Buuun, sa ma intorc nitel in timp si sa va spun cum fuse – culinaro-dietetico vorbind caci noi cu astea ne ocupam pe aici. Fuse greu. Greu, domne’! Dupa luni de cumintenie alimentara exemplara, am zis ca imi pot permite doua saptamani de nu-mi-pasa-de-cantar-si-calorii. Si ce ziceti voi ca, dupa 5 zile, fermoarul de la geaca incepea sa-mi bata apropouri ca el se da batut. Am avut o singura solutie: sa incerc sa imi vad de dragul meu de alergat cat pot de des si de mult. Drept pentru care, la fiecare 5 burgeri mancati (bine, eu aproximez acum, puteau fi 3, puteau fi 6), imi puneam frumusel papucii de alergat in picioare si bifam cel putin 5 km. Ca, de pilda, aici, in poza de mai jos, cand am alergat in superbul, splendidul si minunatul Central Park, 6 kilometri si un pic. Bine, de porceala de dupa, pozata si ea, nu mai discutam…
M-am mobilizat sa ajung si pe banda de alergat din hotel – sala cu pricina avea vedere spre faimoasa Times Square din New York, asa ca ma asezam strategic pe un treadmill care era langa un panou imens pe care rulau imagini cu manechine pe podium, ca sa le vad cat de perfect arata si sa ma ambitionez sa mai ard macar un sfert din cartofii prajiti devorati in ajun.
In America, am reusit sa bifez si prima alergare de 10 km din viata mea. Va povesteam in textul de AICI ce vis mare este asta pentru mine. Am mai facut, dupa, una de 9, asa ca sunt pregatita, sper eu, pentru cursa de pe 5 octombrie.
Acum, sa atingem si delicatul subiect al lui „da’ ce-ai mancat domne’ p-acolo?”. Si, pentru ca nu mai vreau sa invart cutitul in rana dolofana, doar va insir niste poze. No comment.
Acum, adunam toate caloriile din aceste poze, plus cele de la alte zeci de mese si gustari nefotografiate, scadem caloriile topite in cei 50 de km alergati in total in SUA si ajungem la un plus… bat tobele, sper ca le auziti… un plus de 2 kilograme. In prima zi, cantarul m-a socat cu un aproape plus 5, a doua zi a coborat la plus 2,5, iar acum stationez de zile bune la plus 2. Nu intram in discutii de genul o fi mult, o fi putin. Pentru mine, e mult. Experienta anilor trecuti imi arata, insa, ca se putea si mult mai rau. Ca sa va faceti o idee, asta sunt eu, auto-pozata in liftul unui hotel din New York in prima dimineata acolo. Adaugati 2 kilograme (pe abdomen si coapse, desigur) si aveti o imagine reala a Pofticioasei.
Acestea fiind zise si scrise, pe caii dietetici! Reincep masajele, antrenamentele cu tartorul Armando – pe care l-ati cunoscut AICI – si alergarile cele frumoaso-epuizante. Sa vedem in cat timp biruiesc cele 2000 de grame. Start!
draga mea, cu 2 kg plus din USA e a good achievement. desi da, si eu zis de mine ca 2 kg in plus sunt cam multicel :))
however, you went to NYC. I hate you. Nah asa! E visul meu sa ajung acolo si tare sper ca imi va iesi in urmatorul cincinal.
hai bafta la alergat!
Multumesc, Cristina! Daca nu alergam, veneam cu plus 5 ca popa! Acum, sa vad cat de tare ma incurca cele depuse la cursa de duminica.
Iti doresc sa ajungi la NY degraba. E orasul vietii mele.
Sincera sa fiu, abia asteptam sa scrii ceva despre excursia ta in State. Vedeam o gramada de poze pe FB si ma tot intrebam cum, tu, sa mananci diverse chestii fast food :). Dar acum, dupa ce am citit articolul, realizez pt a mia oara ca sportul e esential!!
Mihaela, chiar nu stiu ce m-as fi facut – sau mai bine zis, CAT m-as fi facut – fara alergare. 50 de km nu sunt de ici de colo, dar am tinut cu dintii de running ca sa nu am regrete enorme la intoarcere.
Off New York, New York..cine nu viseaza sa ajunga acolo. Te felicit pentru cei 10 km, stiu cat e de greu sa ii atingi. Eu am doar 6 la activ si imi ies plamanii afara.
Da, NY-ul e magnific, trebuie sa ajungi. Multumesc pentru felicitari, sper sa merit unele si duminica, post-maraton 🙂
Hey!!!!Sa-ti fie de bine,mai rau era daca faceai foamea!Hehehe,asta-i vorba mea…eu am pus 3.5kg dupa 8 zile in Rhodos.Da,stiu,cam nasol…de vineri reincep antrenamentele si renunt la mancatul seara.Astea-s frumusetile vietii….
Stai tu linisita ca eu la mine acasa am pus dublu, ca sa nu zic chiar triplu, in ultimele luni. Tot cu ribs de nunta :))
Iar acum imi mananc de mila (sic!)
Missed ya girl, cand ne revedem?
Wow, how much I miss NYC! Si eu m am mutat din Bucuresti intr-o capitala din vest si pot sa spun ca am fost uimita pentru ca am alergat aproape 13 km intr-o ora in timp ce pe banda nu alergam mai mult de 7 km. Si am iesit sa alerg pentru ca, logic, am exagerat cu ciocolata in primele 2-3 saptamani. :-s. Dar acum, ca vine iarna si cu ea si vant rece si multe ploi, ma intorc la sala! 🙂 Keep up the good work!
PS. Bravo pentru schimbare! Tin minte cum aratai la intalnirea pofticioaselor! 🙂