Intai de toate, ne doresc sa incepem saptamana, respectiv anul (caci, sa fim seriosi, 2013 incepe azi, ba chiar maine, dupa atatea petreceri si libere), cu un mare spor. Va marturisesc deschis ca de astazi imi imblanzesc meniul care in ultimele luni a luat-o pe campii (nu, nu numai dupa floricele). Am cumparat un jurnal de dieta dintr-o librarie americana – m-am intors din SUA cu acest caietel, un borcan de unt de arahide si o drama pe cantar – asa ca de astazi am de gand sa il umplu cu alimente si activitati care imi vor face cinste. Nu de alta, dar va veti baga si voi nasul prin el, doar discutam despre Jurnalul Pofticioasei, trebuia la un moment dat sa existe si o dare de seama tip jurnal. Buuuuun, pe langa asta, trag mare nadejde ca azi – cel tarziu maine – voi avea abonament nou la sala. Deci ne punem pe treaba de-a seriosulea 🙂
Ei, marturisind eu ieri pe contul de Facebook al Jurnalului Pofticioasei ca din zori ma apuc de completat in jurnalul cu pricina, o cititoare imi spune ce v-am mai spus si eu de multe ori pe aici „daca as avea un banut pentru fiecare de maine ma apuc de dieta pe care l-am auzit…”. Zambesc. Ma gandesc la banuti de ciocolata si, daca tot suntem la capitolul banuti, imi pica fisa. De fapt, nu „de maine-le” ne dauneaza atat de tare cat ce urmeaza dupa el. De multe ori suna asa „de maine NU mai fac”, „de maine NU mai dreg”. Interdictiile acelea sunt mai puternice decat banuiti si, de fapt, sunt principalul motiv pentru care tragem atat de tare de „de maine”-le ala. Cine s-ar grabi sa se arunce intr-o perioada de restrictii? Cine ar alerga sa traiasca si fara aia si fara aia si fara aia? Daca am regandi un pic toata strategia, ne-ar merge mult mai bine. Eu, de pilda, nu mai alerg dupa siluete verzi pe pereti, nu-mi mai cronometrez kilogramele pierdute si nu mai pun pe cantar fiecare imbucatura. Caut sfanta moderatie. Asa sa-mi ajute pofta mea cam mare! 🙂
P.S: Ne recitim mai tarziu, sa va prezint prima fila din, literalmente, Jurnalul Pofticioasei. Va recomand sa ma copiati si sa va tineti socoteala alimentara intr-un caiet. E de mare ajutor, daca vrei talie. Poate ma sustineti cu marturii, daca ati tinut vreodata un astfel de catastif.
Ce coincidenta frumoasa! Fix acelasi lucru am facut si eu dar cu o agenda obisnuita 🙁 si gri 🙁
🙂 Important e sa fie vestile din ea „roz”. Nu te uita ca e ferchezuit jurnalul, cred ca l-am luat cumva ca sa imi mai spal din pacatele culinare americane. Iti tin pumnii, draga mea draga!
Da, am un asemenea jurnal, început acum multe luni, la sfaturile unei bune prietene. O cheamă: Pofticioasa 🙂 Acum sunt deja la al doilea jurnal agendă.
Dacă la primul prima pagină era cu 99,8 kg, la noul jurnal am început cu 54 kg şi aşa vreau să rămână toate jurnalele mele, toată viaţa 🙂
Îţi doresc să umpli jurnalul tău numai cu alimente sănătoase, care îţi vor oferi echilibrul pe care îl doreşti.
Te pup
🙂 Bravo, Ralucuta! Creste inima in mine cand citesc mesajele tale! Iti doresc sa iti umpli si tu jurnalul numai cu cifre miiiiici!
Incepem impreuna deci, si eu am transformat o agenda frumoasa visinie intr-un jurnal al „adevarului caloric” :)) sa ne auzim cu bine si sa ne mandrim cu rezultate frumoase peste 1 luna, 2, 3 si tot asa. Spor !!
Vaaai, ce bucurie imi faceti! Sa fie intr-un ceas bun si zvelt! 🙂 Spor si tie, Alessandra!
Draga Pofticioaso, am descoperit de putina vreme blogul tau, ti-am privit o poza si m-am intrebat : de ce se vaita de rotunjimi? Esti un om perfect normal ca si greutate (atat cat vad eu din poza) si nu-ti inteleg lamentarile legate de silueta….Chiar NU !
Of, draga mea Carmen, nu mai e de actualitate poza, din pacate. E veche, s-au pus multe kilograme peste fata de acolo si oricum, fotografia ascundea chiar si atunci secrete dolofane. Acum e mult de munca, crede-ma. Dar pas cu pas.
Si eu am un jurnal in care scriu ce, cum, cat si cand mananc si cat sport fac in fiecare zi, plus numarul de kg in fiecare \i de luni, cand ma cantaresc. Il tin de 2 luni jumatate si am slabit in tot timpul asta 7 kg, de la 64,5 la 57,5, cu tot cu vreo 10 zile de exces inimaginabil de-a lungul timpului. :)) Fara diete sau restrictii, pur si simplu cu simt de raspundere si moderatie. 😀
In cazul meu, initial a fost doar un caiet A5 de matematica abandonat fara scop prin birou.. acum l-am terminat si am inceput sa imi notez pe o agenda. 😀
Sper ca la sfarsitul anului, sau chiar peste 6 luni cand va incepe nebunia bikini, agendele noastre sa ne arate fix ceea ce ne dorim, la fel ca oglinda! In cazul meu, doar 5 kg mai sunt de trimis in exil, dar 6 luni sunt bune pentru oricine are rabdare si vointa! 😀
Si ca tot veni vorba de kilogramele mele, cu ce sfat ai putea ajuta o nefericita a sortii care crede ca se afla intr-o perioada de platou? [nu e sigura pentru ca, desi in ultimele 2 saptamani a stagnat greutatea, au fost sarbatorile si mereu 3 zile au fost de dezmat, si urmatoarele 4 de recuperare]
Ioana, te Admir! Iti doresc sa umpli agenda numai de notite cu care sa te mandresti! Cat despre platou, ai dreptate, nu e chiar platou daca iei in calcul perioada exceptionala de sarbatori. Oricum, tine minte, cand te lovesti de el schimba ceva – fa mai mult sport sau alt tip de exercitii, umbla la alimentele din meniu (nu neaparat sa mananci mai putin, ci altceva). Unii spun (si, recunosc, am functionat si pe pielea mea, dupa o zi de necumintenie am slabit mai cu avant!) ca o zi cu mancare mai multa si mai calorica ajuta pentru ca ii da un impuls organismului care iese din adormirea platoului. Dar mai bine incearca varianta sport intai, modifica acolo ceva. Mai astept vesti.
Multumesc mult pentru sfaturi! Intr-adevar, mi s-a mai intamplat sa mananc mult intr-o zi si apoi sa ma cantaresc a doua zi speriata.. si cand colo sa fi slabit! Insa atunci cand am mancat mai mult, dar corect.. nu mult si prost ca de sarbatori. O sa incerc sa fac cat mai mult sport si sa mananc cat mai corect in aceasta saptamana, si daca nu merge o sa incerc si altfel!
Mult succes si tie si tuturor care te citesc! Sa ne auzim cu vesti bune si macar cateva sute de grame date jos lunea viitoare! 🙂
Eu n-am tinut jurnal niciodata. Oricat de ciudat ar suna, la sfarsitul zilei pot spune tot ce am mancat, cat, cand (si, chiar si de ce:( ). In schimb, am carnetele in care tin socoteala, de 3 ani jumate, in kg si cm. In perioadele in care slabesc, mai des, iar in perioadele in care mananc aiurea, mai rarutz. Cel putin asa faceam inainte. Dar cam din decembrie tin socoteala la cateva zile. Ca sa am un control cat de cat si sa n-o mai iau pe aratura. Eu, de cativa ani, am probleme destul de serioase cu retentia de apa, probleme care se datoreaza, in special, dezmatului meu culinar pe toata perioada facultatii (prajeli, chipsuri, paste cu sos iute, acidulate). Asadar, la mine, in momentul in care ma scap in mancaruri periculoase, e de ajuns 1-2 zile ca sa am o diferenta de cantar chiar si de 3 kg si 1-2 cm in plus la picioare. Nu va spun ce distractie am cu verigheta in zilele alea! Iar chestia asta functioneaza si invers, in sensul ca ma dezumflu rapid de primele 3-4 kg cand mananc sanatos si fac mult cardio. Asta ca sa intelegeti de ce ma masor si cantaresc atat de des. Eu am de slabit 14 kg (am mai primit 2 cadou de la mosu de la atatea sarbatori – ieri a fost si ziua mea). Acum, sperantele in ceea ce-mi va arata carnetelul peste cateva luni sunt mari :). Dar nu-mi impun nici un target, doar sa respect cateva reguli de bun simt.
@Jenny: La multi ani! Sa fie frumosi si sanatosi! Imi place mult partea cu regulile de bun simt. Chiar cred ca ele ne pot fi cele mai bune prietene 🙂 Spor!
Jurnal eu nu am tinut niciodata… O voi faca de acum inainte’ mai exact peste fix o saptamana fiindca la mine inca troneaza vesnicul ‘de maine’ . Mai am fix o saptamana pana ajung acasa si atunci il pun pe ‘de maine’ in cui. Parerea mea e ca intradevar un jurnal e de mare ajutor’ fiindca iti arata mai clar greselile si incurajarile reusitei te motiveaza pe viitor… O sa imi fac unul roz fiindca mult timp nu am suportat culoarea considerand ca din cauza greutatii nu ma favorizeaza prea mult’dar atunci cand voi ajunge la greutatea dorita o sa ma abonez si la hainutele roz, asorte cu jurnalul !
si eu la fel, timid, pe agenda am scris doar programul de la sala si la fiecare reinnoire nr de kg…dar ma apuc sa scriu si ce mananc. Faceam asta prin liceu! 😀