Dietele incep din 1001 de motive, dar daca ar fi sa ne rezumam la un top 3 am gasi in el dragoste, doctori si ambitie amestecata cu o oglinda sincera si niste visuri din liceu. Ma explic imediat.
Cand dau prin ziare si reviste de vreo cucoana care a slabit spectaculos, observ ,inevitabil, ca in interviul care ii insoteste pozele micsorate este pomenit un El. Ceea ce ma duce la primul motiv pentru care omenirea se pune pe slabit (primul motiv nu pentru ca ar fi cel mai tare din parcare, ci pentru ca asa s-a nimerit aici in text): iubirea. Iubirea misca soarele si celelalte stele si acul la cantar. Ganditi-va numai cateva secunde cate personaje subtiate pe motive de stomac plin cu fluturi (unde sa mai incapa si mancarea?!) cunoasteti. Eu zic ca minim 3, daca nu chiar 4. Intoarcem spatele savarinelor si ne facem surori cu sfecla pana trecem puntea spre Gigel – nume generic. Asta-i adevarul gol golutz-grasutz. Dau roade astfel de diete care ard si la calorii si la inima? Da, as zice. Rezista roadele astea? Cam nu. Cel putin nu din esantionul analizat de mine de-a lungul anilor.
Ajungem la motivul 2: sanatate ca-i mai buna decat toate, zice o vorba batraneasca. O analiza care nu ne-a iesit bine, o tragedie prin care trece sau a trecut un om cu probleme de greutate, un avertisment de la medicul care se gandeste sincer sa modifice usa la cabinet ca sa incapem si noi in vremurile de ingrasare – toate ne pot aduce pe buze cuvintele „de maine, dieta”. Dau roade astfel de decizii influentate medical? Da, consider. Un da mai apasat ca in primul caz. Rezista roadele? Cam da. Adica asa ar trebui, asta le este scopul. Daca socul a fost suficient de puternic, omul cu pricina poate prinde si 90 de ani in izmene marimea S sau M.
Motivul 3 este un pic legat de socul oglinzii sau al unei poze, un pic legat de teluri personale (de pilda, „de ani de zile imi doresc sa incap in rochitica mov” sau „de mica vreau sa rezolv problema spinoasa a kilogramelor”), un pic legat de o ambitie interioara ce ne da un branci zdravan. In celelalte doua cazuri branciul vine de la inima sau de la doctor. Functioneaza? Eu zic ca da. Rezista? Asa si asa. Depinde de cat de mare e vointa, cat de frumoase sunt rezultatele, cate cofetarii s-au deschis langa bloc… 🙂
Dar, cum spuneam, motive sunt o sumedenie. Ia, sa va aud, pe voi ce va mana in batalia calorica?
Toate motivele se aplică în cazul meu cu o mică adăugare la primul motiv: dragostea pentru EL dar şi pentru cei 3 copilaşi pe care îi avem 🙂
Copilul meu cel mic m-a determinat sa am mai multa grija de kiligramele mele: a sarit la bataie cand un coleg i-a zis ca mama ta e cam grasa!
Vreau sa mi demonstrez ca sunt o persoana puternica,ambitioasa. Vreau sa am din nou increderea aceea sora cu narcisismul cand ma privesc in oglinda(dupa multa munca,cred ca mi se pot ierta aceste momente). Vreau sa mi eliberez corpul de greutatea pe care o poarta in fiecare zi. In primul rand,slabesc pentru mine. Nu stiu cand o sa apara gigel,dar vreau sa fiu pregatita pentru el
am inceput sa tin regim dupa ce am nascut si inca il tin pt ca daca mananc o sapt cum mancam inainte de sarcina,se cunoaste imediat,ma pufosesc:)))am vrut sa slabesc in primul rand pt mine,nu mi placea ce vad in oglinda,pozele in care eram cat un elefant,eu care inainte de a ramane insarcinata am avut 50 max 55 kg..mi am pastrat toate perechile d blugi,rochite,camasute..tre sa ma incapa din nou la un moment dat:))acum am 64,asta dupa ce acum 2 luni,aveam 60 kg dar na..prajiturele,inghetzatzica:)))
amorul, sanatatea si oglinda n-au fost niciodata pistolul de start! oamenii m-au iubit indiferent de dimensiune, oglinda prezenta distorsionat ce voiam eu sa vad, iar cu sanatatea…am tot fost prietena.
prima oara am dat jos un pic peste 20kg ca sa ma incadrez in baremele medicale ale unei scoli de piloti, la care n-am intrat, din alte motive :p
a doua, a treia…a cinspea mia oara am tot dat jos (si-am pus la loc) cate 4, cate 5, ca sa imi imbunatatesc performantele sportive. stii ce greu e sa alergi cand ai 10kg in plus!? o data am pus o vesta din aia cu greutati (5kg) pe mine si am alergat 5 minute pe banda. am crezut ca lesin acolo!…dupa 5 minute!
buna pofticioaso, st cristina si pana acum nu am avut curaj sa-ti scriu desi te-am descoperit de prin aprilie.
povestea mea incepe asa: eu,prietenii si vecinii mei stateam la poarta la povesti, asta prin 17 iunie 2011, si in timp ce vorbeam bunica mea striga la mine: ,, cristi( ei tot timpul s-au dorit k eu sa fiu baiat) hai in curte sa iei turta calda cu branza sa dai si la copii”, eu cand am auzit turta calda cu branza mi-a aparut un zambet larg pe buze si am luat-o la fuga de parca m-astepta fat frumos in pragul casei, iau turta cu branza si ies la poarta, mancam noi si dupa un prieten spune: ma stiti cum va vad eu pe voi la 60 de ani, si incepe: pe ala asa , pe ala asa iar mie imi spune k la 60 de ani,(pe care st aproape convinsa k nu o sa-i mai apuc) imi spune k ma vede ca pe tanti veta (care are sigur peste 90 de kg) stand in casa la tv cu turta cu branza in brate, cand am auzit asta mi-au iesit ochii din orbite si mai mai k ma podidea plansul, simtindu-ma atacata stai k incep si eu cu vrute si nevrute despre el, toata noaptea m-am perpelit, cand pe stanga cand pe dreapta, si mi-am zis: ma poate are omul dreptate, dc o fi asa, a doua zi ma trezesc si ma urc pe cantar,pe care il pusesem de vre-o 2 ani la pastrare, cand ma uit ma ingrozesc (70 kg la1,62),zic, nu merge ia stai sa o sun eu pe sora mea la craiova sa cumpere un cantar si sa mi-l trimita, poate nu mai e bun ala, ei bine era bun, asta nou imi arata 70,2. Iei asa se facu 20 iunie si ma apucai de dieta: 2 zile lactate, 2 carne si 2 fructe si legume (mai deloc legume, le urasc) iar a 7 zi rasfat asta insemnand ca pot sa le conbin intre ele, primele 3 luni au fost groaznice, am renuntat eu la turta cu branza, placinta cu branza (iubirea vietii mele, la o iesire in parc puteam renunta dar la ea ba), chiar si ceaiul il beam cu 5 lingurite de zahar, dupa 3 luni totul a fost ok, adik m-am obisnuit cu meniul asta si m-am apucat si de sport ( 30 min aerobic si 30 stepar) prin decembrie de la 400g 3%grasime iaurt si 200 ml lapte am ajuns sa nu consuma mai mult de 500 kcal pe zii, iar in aprilie la 100 de g pe zi si 4 ore sport(3 ore stepar si 1 ora aerobic).
Tin sa va spun k am avut o ambitie de fier (adica verisoara mea manca placinta cu branza langa mine si multe alte prostii iar eu nu aveam nici o reactie) asta pana cand cum bine se stie pe 20 iunie 2012 am facut un an de la regim (am ajuns de la 70 la 48 kg), iar verisoara mea ”binevoitoare” imi spune hai ma fata mananca si tu o bucata de placinta cu branza ( iubirea vietii mele) k nu o fi moarte, iei bn acum incepe calvarul nu am putut sa ma opresc la 1 bucata si am mancat vre-o 4 plus mamaliga cu branza (careia nici nu ii mai stiam gustul). A 2 zi m-am cantarit si ce credeti aveam deja 51,3 kg, tragedie, plansete si ca sa ma consolez am dat iama in sacosa cu dulciuri a verisoarei mele care a venit o data cu mine la tara cand am luat vacanta (am uitat sa va spun din mai de cand am terminat cursurile si am venit la tara unde vara st temperaturi de 45 de grade nu am mai pus piciorul pe stepar si nici aerobic nu am mai facut), a dupa am ascuns si cantarul k sa nu ma mai simt vinovata, si ce credeti in octombrie eu care ajunsesem sa imbrac hainele sorami (care tot timpul a fost slaba( 1,70- 45 kg) desi mananca toate prostiile) am reusit sa pun 12 -13 kg la loc.
Acum am 60-61 de kg si ma simt groaznic de la 1 octombrie de cand am inceput cursurile ma chinui din nou sa tin regim (am mers si la sala dar acolo era o antrenoare care mi-a aratat aparatele si dupa nu a mai dat pe la mine, dezamagita am renuntat la mersul la sala), reusesc 5 zile si dupa dau fuga ca vaca in lucerna la provizia de dulciuri, k drept sa spun mancare nu prea am mai mancat.
De 2 saptamani mi-am cumparat cartea si DVD-ul lui carmen bruma 3S (din care fac doar exercitiile pt ca de regim imi este frica sa ma apuc pt k mi se pare k trebuie sa mananci cam mult intr-o zi) iar ca regim incerc faza cu infometatul, reusesc 4 zile, slabesc 3 kg, dar dupa nu mananc si eu sanatos ca omul trec direct la dulciuri si pun 4 kg la loc nu 3.
Intrebarea mea este oare o sa reusesc sa mananc din nou sanatos(stiu k ce regim urmam nu era chiar sanatos, dar macar ma simteam bine in pielea mea), sa fac din nou 4 ore de sport fara sa simt ca-mi iasa sufletul si cel mai mult as vrea sa stiu unde doamne iarta-ma a disparut AMBITIA MEA DE FIER ?
WOW cat am scris.
PS: Ii admir si ii „invidez” in sensul bun al cuvantului pe carmen bruma care duce un stil de viata echilibrat si pe crossthelimit care din ce am citit pe blogul lui face sport nu gluma (nu imi vine sa cred k dupa acel experiment a pus doar 2,1 kg, eu cred k dc as manca atat intr-o zi as pune la loc si cel 9 kg care imi mai raman pana la 70 kg si care ma mai impulsioneaza sa fac sport si sa tin regim din nou) iar pe tine Pofticioaso te ADOR, imi luminezi zilele si ma binedispui cand vad k te ambitionezi sa continui, asta ma ambitioneaza si pe mine
eu nu tin dieta , am regim de la medic , care mi-a zis ca fac diabet daca nu slabesc , sa-mi scada glicemia.
Incerc sa mananc sanatos, si fac sport,am inceput cu 30 minute pe zi, si acum merg o ora la sala .
am slabit 15 kg in 5 luni , inca mai am 15 de dat jos , pentru mine cea mai buna motivatie e sanatatea, dar si oglinda . mi-e rusine ca am ajuns de la s/m la l/xl si nici nu stiu cum .
Va multumesc tuturor pentru povestile impartasite! Sunt cu totul speciale si va doresc din inima sa aiba happy ending calorico-dietetic 🙂
@Ralucutza: tu esti vointa intruchipata si mereu ma gandesc la tine cu cea mai mare admiratie – doamnelor si domnilor, Ralucutza a reusit sa slabeasca 45 de kilograme.
@Dana: ce emotionant, cred ca ai luat un avant incredibil daca te-ai gandit mereu la cel mic 🙂
@Adela: ce frumos spus! vine el si Gigel, acum cucereste-l pe Cantarel.
@Ofe: iti tin pumnii stransi sa incapi in toate hainutele! nu renunta! succes mult 🙂
@Andreea: imi pare sincer rau pentru scoala de piloti. si daaa, inteleg perfect alergatul cu shuba adipoasa, eu abia ma mai misc acum pe banda, daca alerg peste 5 km trebuie sa vii sa ma strangi cu farasul. si cand vad una ca asta zic ca mai bine ma consolez cu niste bunataturi, oricum sunt prea gogoloi pt sport. dar uite ca intru in ziua 11 de cumintenie. yes we can, vorba lu’ domnu’ presedinte.
@Cristina: ma bucur mult ca mi-ai scris. imi pare rau ca treci prin toate necazurile astea legate de dieta. daca ar fi sa-ti dau un sfat, nu ca sunt eu vreo iscusita, ti-as spune ca extremele astea nu sunt deloc, dar deloc bune. ai trecut de la mancat foarte mult, la mancat foarte putin. de la sport deloc la sport in exces. am facut si eu toate greselile astea si cred acum ca moderatia este cea mai buna si mai sigura cale. incearca sa nu mai tii regimuri atat de dure, mananca necesarul caloric zilnic, nu-ti lasa corpul sa „planga” dupa mancare caci se va intoarce impotriva ta si te va pune sa infuleci apoi. eu i-as da o sansa dietei 3S, vezi cum te simti cu ea. si mai da-mi vesti, iti tin pumnii.
@Alexandra: felicitari pentru kilogramele pierdute, succes si ambitie pentru cele ramase! Sa nu te lasi niciodata de sport, este incredibil de nemaipomenit 🙂
O sa sune teribil de superficial dar hell…HAINELE!!! ador hainele…si de cand ma stiu am cam cate toale de zi cu zi,cam tot pe-atatea pentru „cand o sa fiu slaba” sau de cand cu positive thinking bullshit, pentru „c-o sa-mi vina pan’la primavara”-gand urmat de visare in diferite outfituri,mers pe strada si intors priviri nu atat masculine cat muieresti,de invidie! (sint si eu mica..)
Treaba cu amoru in cazu meu-22 de ani,1,76 si ca tot sint sub anonimat,niste sincere 84kg (si cu un istoric,la inaltimea asta de maxim 97 si minim 67) e cu dus intors:am iubit si am fost iubita in toate formele si dimensiunile si intotdeauna ce m-a impiedicat sa fiu truly madly hepi au fost gargaunii din capul meu,complexele si comparatiile cretine si astea au ajuns sa si distruga intr-o masura considerabila bunul trai porumbicesc…
Sint cam tanara si inconstienta sa-mi pese de sanatate;desi sint aware de toate cele,a fost mereu pe ultimele locuri in lista mea de motivatii…desi m-a amuzat mereu replica lui teo trandafir de acu jdemii de ani cand inca era cumva amuzanta,ca nu vrea sa „moara din motiv de sarmaluta”.
Ramane socul oglinzii si mai ales al pozelor (fluctuand in halul asta pe tot parcursul pubertatii,adolescentei si acu prematurizarii mele,nu prea sint constienta niciodata de cum ma prezint de fapt),dorinta nebuna de-a arata din nou ca acu 17 kg,sentimentu ala de usurime,incredere in mine si univers,pornirea de pe aproape picior egal intr-o relationare cu oamenii, si bluuuugii aia skinny!
Scrii foaaarte misto si cu mici exceptii, clickuiesc cu tine foarte simpatic!:)
Iti dau mare dreptate pofticioaso. Cristina ,povestea mea seamana foarte mult cu a ta. Pe la 17 ani cantaream in jur de 62 de kg, avand 1,70. Nu am fost multumita niciodata de greutatea mea,dar niciodata nu tinusem vreo dieta sau sa fac sport serios. Am avut colegi rautaciosi care ma jigneau des,spunandu mi ca sunt grasa. Am ajuns acasa si m am uitat in oglinda. M am hotarat sa le dovedesc tuturor de ce sunt in stare si ce corp frumos se ascunde in spatele multor kilograme in plus. Am tinut o dieta destul de stricta,in fiecare zi cate o ora de sport,chiar 2 cand aveam timp,iar rezultatele nu au intarziat sa apara. In septembrie 2011 cantaream 60 de kg,iar din decembrie nu am mai depasit greutatea de 50 de kg. La inceputul lunii iunie 2012 cantaream 47 de kg. Nu mi a fost deloc usor sa ajung aici. Au fost perioade cand eram lipsita de energie, ma simteam neputincioasa in fata visului de a fi slaba,am plans mult. Plangeam apoi ma duceam sa alerg sau plecam la sala.Imi stergeam lacrimile si continuam.stiam ca fara seriozitate nu se poate face nimic, asa ca am continuat in fiecare zi. (in fiecare zi ma gandeam sa renunt).colegele mele,foarte invidioase imi spuneau ca n ar strica daca m as ingrasa,fiind destul de slaba.sa nu asculti pe nimeni cand iti spune asta. Slabeste pana in momentul in care esti mandra de corpul tau,apoi ai grija sa ramai asa. Vara a inceput frumos. Am simtit pe pielea mea ca tot efortul depus a meritat.puteam purta tot ce mi doream,haine pe care nu mi permiteam sa le imbrac. Vara asta am fost plecata destul de mult timp in Italia si am gustat(chiar indopat) din toate delicatesele tarii. Cand m am intors in tara,mi am cumparat nutella,aproape ca i uitasem gustul . Mi am facut toate poftele timp de aproape 2 luni,timp in care am ajuns la 58 de kg. Mi am dat seama,desi putin cam tarziu ca am un corp mult prea frumos ,nu merita sa mi bat joc de el. Am revenit pe dragul meu prieten de nadejde,mereu acolo,stadionul . In comparatie cu anul trecut,nu mi mai infometez corpul,pentru ca o sa ma intorc din nou la mancatul in exces daca voi face asta. Sunt mandra de mine pentru ca am adoptat un stil de viata sanatos.Slabesc mai incet,dar sigur. Acum am 55 de kg ,1.71 si o ambitie de fier. Am renuntat sa mai pierd timpul pe siteuri cu poze cu slabanoage,prefer sa sar coarda sau sa ma plimb,sau chiar sa citesc,pentru ca e mai benefic pentru mine. Nu renuntati la visul vostru. Nu se intampla minuni peste noapte,treebuie sa munciti la sala,sa faceti miscare,sa aveti grija ce mancati. Eu nu am renuntat la ciocolata,covrigi,snikers,dar am invatat ca moderatia e cheia.imi pare rau ca am scris atat de mult,dar am simtit nevoia sa va spun si eu povestea mea. Azi iar am pacatuit cu cativa biscuiti cu ciocolata,dar asta nu inseamna ca o sa fug in pat cu ochii inecati in lacrimi si cu mana intr o punga mare de bombe calorice. In seara asta am program de sala. In ultimul rand pofticioaso,iti iubesc blogul.va pup pe toate si va doresc un sfarsit de an frumos,in care sa fiti mandre de corpul vostru .
La mine motivatia a venit intr-un mod putin atipic: timp de 6 ani am avut aceeasi greutate (cam 84 kg la 1.74). Apoi, in perioada dinaintea licentei, am slabit pe motiv de stres cateva kilograme. In acel moment mi s-a „aprins beculetul” si m-am decis sa revin la greutatea pe care o aveam la 16 ani (cam 72 kg). Am imprimat vietii mele un ritm mai ordonat si mi-am luat bicicleta. Din iulie pana acum am reusit sa slabesc cam 12 kg, fara ca acest lucru sa implice sacrificii mari. Pur si simplu m-am disciplinat.