Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand e vorba de dulciuri si alte porcarii gustoase, dar periculoase, functionez dupa tiparul TOTUL SAU NIMIC. Adica mie nu prea poti sa-mi sugerezi sa iau o gurita din prajiturica (daca era dupa mine, nici n-ar fi fost inventat cuvantul prajiturica). Adica, poti sa-mi sugerezi, dar, cu totul respectul, nu o sa-mi prea pese.
Pofticioasa fiind de mica, am acest gust dulce implantat cumva in ADN sau ceva, pentru ca, jur pe rosul placintei cu cirese, nu ma pot nicidecum opri atunci cand papila mea gustativa se intalneste cu firimitura delicioasa. Si atunci, asta este unul dintre principalele motive pentru care dietele mele esueaza atunci cand sunt duse la bun sfarsit sau, saracele de ele, mititelele, nici macar nu apuca sa treaca de ziua 2,3,10, 12 caci, pac!, dau cu nasul de miros de nerezistat.
Si atunci ce-mi ramane de facut? Am primit urmatoarele raspunsuri. 1. Ramai asa cum esti, esti adorabila. (Nu, multumesc). 2. Incearca totusi sa gusti cate putin, moderatia e cheia. (O fi, nu zic ba, dar nu e cheia lacatului meu dietetic, ce sa fac acu’?!). 3. Nu mai gusta in viata ta tampenii, in timp le uiti gustul si asa poti avea o silueta frumoasa si sanatoasa. (Dar cum ramane cu numele acestui blog si cum sa pot eu savura viata fara un ceva bun cat de mic? Nu cer carnati la garnita si jumari, nici macar papanasi uleiosi si creme in 18 culori. Insa ma sperie gandul ca m-as desparti pe vecie de bunataturile fara de care, sa fim seriosi, eu nu v-as fi scris acum si voi nu m-ati fi citit zambind).
Mai aveti vreo varianta pentru mine? Mai exista in lumea asta pofticiosi la fel de mari sau mai mari ca dumneamea? Si, daca da, cum isi tin ei vrerile culinare sub papucul de fitness?
P.S. Articolul este ilustat cu diverse bunataturi fara de care viata mea ar fi „trist”.
Buna dimineata.Si eu sunt la fel in legatura cu dulciurile,la altceva nu poftesc dar cand vine vorba de dulciuri..pfff :))) . Si sunt tot cu chestia totul sau nimic. Si eu as vrea o modalitate ceva de a renunta la dulciuri . te pup :*
offff,grea dilema.credeam ca sunt singura.imi este teama ca vine iarna si ma apuca un dor nebun de „prajitureala”.vara mai pacaleam pofta cu o inghetata mica insa acum parca ar merge o placinte sau mai stiu eu ce.daca trec peste iarna asta si nu iau mai mult de doua kg o sa ma declar multumita.
acum ,cand am pofta de dulce imi fac un ceai ,beau un pahar de apa,mananc un mar.vad ca functioneaza.
Ce bine e sa vezi ca nu esti singurul pe lume cu aceleasi probleme existentiale….Nu ca m-as bucura de nefericirea ta, Doamne fereste, te inteleg 100% si cunosc atat de bine sentimentul. O sa iti spun la ce concluzie am ajuns eu dupa ce toata viata mea am fost super-sedentara si super-pofticioasa si aceste doua insusiri m-au facut super-dolofana. De fapt, poftele mele, exact cum spuneai si tu, erau intotdeauna starnite de dulciuri. Si azi o ciocolatica, maine o prajiturica, am ajuns ca, in timp sa ajung dependenta de dulciuri. La propriu. Mai exact nu concepeam masa care sa nu sfarseasca cu un desert. Preferabil unul MARE. Anul trecut am ajuns insa sa ma speriu de proportiile pe care le-am luat si am decis sa imi schimb stilul de viata. Am renuntat la dulciuri si am inceput sa fac sport. Mult sport. Zilnic. Cate o ora. Rezultatele nu au incetat sa apara. Astfel, in 7 luni am slabit 16 kg. Eram f incantata, ma simteam f bine in pielea mea si cu toate ca eram dependenta de dulciuri, am invatat sa traiesc fara ele si nici macar nu mai indrazneam sa poftesc la ele. M-am mentinut pana acum o luna…cand am cedat tentatiei si am gustat. MARE greseala. Pe principiul „totul sau nimic”, gustatul meu s-a dovedit a fi la final un indopat. A doua zi regrete, remuscari, depresii, stii tu…Si cine ma putea consola cel mai bine daca nu o ciocolata? Ce mai conteaza inca una ca doar oricum ieri am facut-o lata. Si uite asa…Am revenit la vechiurile obiceiuri. Am pus la loc 3 kg si sentimentul e groaznic. Asa ca, concluzia mea este sa renunti cu totul la orice aliment „periculos” pentru dieta ta in cazul in care „gustatul” nu functioneaza la tine si nu face decat sa starneasca noi pofte si nevoia de inca putin…si inca putin. Succes! 🙂
eu sunt convinsa ca e o treaba psihica. cum e cu fumatul. daca consideri ca e o privatiune, ai sa ravnesti mereu la viciul tau drag. cand e interzis, mereu va fi ceva ravnit, asa e omul. nu stiu exact care e solutia,e undeva la mijloc sigur (nu suntem construiti sa functionam la extreme), dar tare mi-ar placea sa existe un program terapeutic (ceva similar cu lasatul de fumat prin nustiuce metoda revolutionara) care sa te faca sa constientizezi ca nu e o privatiune, e o revenire la normalitate. cred ca doar asa moderatia ar veni de la sine. in momentul in care „dieta” o sa fie mod de viata fara sa fie impusa, ci pt ca asa cere organismul.
ai incercat vreodata da mananci o singura masa pe saptamana cu de toate poftele o data pe saptamana? adica te tii de dieta 6 si 1/2 zile, iar duminica (preferabil dupa un antrenament) sa mananci la pranz tot ce ai poftit de-a lungul saptamanii.dar sa fie la o singura masa, nu o zi intreaga. de preferat mai spre seara, pentru ca cine se trezeste de dimineata (cu pofta), departe ajunge (cu numarat calorii) …si cateodata chiar nu se mai opreste! 🙂
eu am identificat 2 metode care au functionat la momentele respective:
1. sa-mi notez (pe telefon) cand imi era pofta de ceva si sa iau toata lista aia cu mine duminica la cumparaturi de multe ori nici nu mai voiam toate tampeniile de pe lista.
2. sa desenez tot ce poftesc. sa nu crezi ca-s vreun vermeer sau ceva, dar ma straduiam sa iasa cat mai bine, le coloram, scriam langa o reteta pe scurt… uite-asa ma trezeam la 4 dimineata desenand 10 sortimente de bomboane de ciocolata. cumva functiona, ca-mi ieseau din sistem. Plus ca desenatul e terapeutic, deci…
Sunt de acord cu raluca, mancatul in exces e psihologica. dar e al naibii de greu sa dai de radacina raului si destul de periculos sa te joci cu focul de una singura in aria asta. daca simti ca te-ar ajuta, cauta un terapeut…sau cauta audiobook-urile lui Paul McKenna.
Orice ai face, nu forta startul unei diete. la un moment dat o sa vina determinarea, asa cum a venit in trecut…
Off…te înţeleg perfect. Dar eu după ce gust dintr-o porcarie d-asta care îmi da dependenta infulec din ea la greu, si apoi mai mananc multe alte porcarii , ca doar raul e deja făcut. Sportul nu pot sa zic ca nu-mi place, doar ca nu prea am timp de el. Si uite ca cu aceste doua „calitati” ale mele, am ajuns sa am cu 15 kg in plus. Sunt constienta de faptul ca trebuie sa slabesc, iar la mine partea cu „gustatul” nu funcţionează deloc. Asa ca mă gândeam fie sa nu gust deloc, dar in felul asta devin prea stresata, fie mai bine îmi stabilesc o zi „pacatoasa” in care sa-mi fac toate poftele. Te pup si sper sa gasesti cea mai buna soluţie pentru tine!:*
@Dana: sper sa gasim modalitatea aia 🙂 succes!
@Geta: imi place cum pacalesti poftele cele smechere, bravo-bravo!
@Ioana: Of, dar nici renuntatul definitiv nu functioneaza, pe mine mai rau ma intarata. Multa bafta si tie!
@Andreea: am incercat in toate felurile posibile si imposibile. mi-am dat liber in uichend – am sfarsit prin a ma intinde pana spre miercuri-joi cu dezmatul culinar. mi-am dat liber „mereu”, adica mananc sanatos si light, dar cand vine un om cu un papa bun gust ca sa nu ma simt eu mai diferita si mai oropsita – n-a mers nici asa, 2 saptamani dupa acel papa bun o tin numai intr-un chef de infulecat. nu mi-am dat liber deloc si m-am facut Printesa Siluetei Tip Trestie care, insa, dupa 8-10 luni a plecat in concediu si a dat cu nasul de all-inclusive, exact ce ii trebuia dupa o infranare biblica aproape. Deci nu stiu ce sa mai fac si cum sa mai abordez situatiunea.Cel mai aproape de perfectiune am fost in Franta, unde imi luam numai uichendurile de facut de cap si, culmea, reuseam sa ma tin de asta. Probabil de la zenul mediteran… Aici in SUA, nici vorba! Hai ca i l-am cerut amazonului pe Kenna asta, de curioasa, hihi.
@Cristina: dupa atata vreme de testa, inclin spre ziua pacatoasa, sa stii. dar fiecare suntem diferiti asa ca la unii poate sa mearga, in timp, la altii ba… mai da-ne de veste cum stai!
Mi am inceput ziua cu o lingurita de nutella si am sfarsit o cu 2 cornuri cu ciocolata. O data ce am gustat din ceva,cu greu ma pot abtine. De aceea ma straduiesc sa fiu serioasa in ceea ce priveste dulciurile.
@Adela: stiu perfect ce zici… odata pornit tavalugul dulce, cu greu mai poate fi oprit.