La prima vedere, nu mare lucru. Doua saptamani e o perioada mititica si pentru rezultate demne de lauda pe cantar si pentru binele organismului care redescopera, probabil, nutrienti cam uitati. Si totusi, aceasta excursioara pariziana mi-a aratat ca, de fapt, cele 14 zile de mancat cumpatat, echilibrat si de mers la sala au schimbat destule in mine.
Intai si intai, mi-au schimbat toleranta la marimea portiilor. Inainte de ele infulecam intocmai unui monstru scapat din cusca prin frigider sau prin restaurante. Acum, senzatia de satul ma tragea de maneca mult mai repede. Si eu ma opream caci imi aminteam din vremurile trecute cat e de rau sa mananci dupa ce organismul iti spune stop, cat de mult te plangi dupa aia ca nu te-ai oprit la timp, cat de fara gust sunt alimentele pe care le consumi desi organismul tau nu mai are niciun chef de ele in acel moment.
Apoi, cred ca v-am spus inainte de a pleca, domnul Cantar m-a binecuvantat cu un minus 1,3 kilograme. Nu e exceptional, dar nici de lepadat. In plus, hainele incep deja sa joace putintel pe tine dupa cele 14 zile si, de drag, nu iti mai vine sa le umfli la loc cu zaharuri si alti demoni.
Si, in final, sa stiti ca gusturile se modifica chiar si dupa o asa perioada scurta. N-am mai cautat deserturi ca disperata prin tot Parisul, nu mi-am mai comandat altul cand am vazut ca unul nu e bun deloc, nu am mai insistat sa vanez stiu eu ce prajiturenie prin tot cartierul. Poftele nu m-au mai inconjurat, iar asta m-a facut tare multumita. Zici doua saptamani si ti se pare o nimica toata. Si cand colo, s-au schimbat atatea. In bine. N-ati simtit si voi asta (candva)?
Ce parere ai despre documentarul : ” Fat, Sick and Nearly Dead” ??…l-am urmarit aseara si m-a impresionat. pana la urma e vorba de vointa barbateasca…dar merge o astfel de detoxfiere de maxim 10-15 zile pentru noi??
Victoria, l-am vazut si eu acum cateva luni in State si primul gand a doua zi a fost sa imi fac provizii de legume si fructe pentru o astfel de cura. N-am rezistat mai mult de 3 zile si nici nu imi doresc. Eu sunt de parere ca extremele, oricare ar fi ele – nu sunt bune, pentru mine cel putin. Dar, depinde de la organism la organism, si, pana la urma, de alegerile fiecaruia.
De acord,cu tine!
Se simte schimbarea in scurt timp si intervine si constiinta imediat ce te gandesti la ceva „demonic” de mancare!
Eu dorm mai bine, nu mai am cosuri pe fata sau pete! Nu mai sunt balonata! Ma trezesc cu chef, inainte eram molesita mai tot timpul…
Andreea, da un print la ce ai scris aici, pasajul de la „eu dorm mai bine…”, si lipeste-l pe frigider pentru perioade in care iti vine sa mananci orice, oricat 🙂
Pofticioaso, te inteleg perfect! O fanatica a dulciurilor in trecut, doua saptamani am mancat mai sanatos si fara dulciuri [doar ciocolata neagra]. Apoi 10 zile am mancat cam…multe dulciuri. De ieri m-am reapucat de mancat mai sanatos. Simt ca deja nu ma mai reprezinta dulciurile si, de fiecare data cand cumpar ceva, ma gandesc din ce sunt facute si ce efecte groaznice au asupra organismului. In plus, am 1 luna si 5 zile de cand n-am mai mancat croissante. Proud of myself! :))
multumesc…oricum mi-am dat seama ca primele zile sunt cele mai critice….in orice am incepe,fie postul cu sucul de fructe si legume,fie orice regim/dieta sau stil de viata !!!
Onics, eu nu le scot niciodata definitiv din meniul meu, altfel simt ca devin interzise, deci interesante si mereu atractive. Le las si apoi imi observ organismul cum nu le mai cere si cum nu e deloc incantat cand le primeste. Imi vine sa-l pup de drag 🙂
Definitiv nu le scot nici eu, dar cand am pofta de un kiwi si nu am pofta de kinder bueno, ma simt mult mai bine. 🙂 Exista si abatari, iti dai seama. Mai bine ceva dulce la 2-3 zile decat sa cumpar tot raftul la sfarsitul saptamanii. Dar mizez pe vointa.