Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma infrupt si din aia si din aia si din aia, imediat se „vede” si pe tenul meu, si in starea de spirit, si in lipsa zambetului. Ia fiti atenti cateva ziulici sa vedeti cam cum va simtiti, in functie de ce mancati. Daca tot spunem ca o cana de cafea are darul (uneori, pentru unii) de a ne baga in priza, atunci de ce o portie XXXXXXL de fast-food n-ar putea sa ne puna intr-o anumita stare (proasta, de obicei). Sau lipsa unor anumite alimente, bogate in vitaminele responsabile cu instalarea sau gonitul oboselii, nu ar putea sa ne faca sa ne simtim 24/24 cam epuizati.
Trebuie doar sa invatam sa ne ascultam corpul – usor nu va fi pentru ca poftele vor incerca sa tipe si sa ne impiedice sa auzim ce vrea de fapt organismul, iar daca suntem si din ceata celor care se refugiaza usor in mancare (da, da, da, am ditamai muscoiul pe caciula) nu o sa ne arda sa ne mai conversam si cu nevoile noastre alimentare. Depuneti eforturi, trebuie & merita. Descoperiti ce mese va umplu de energie, ce alimente va dau o stare de bine, ce ati avut in farfurie atunci cand v-ati saturat bine de tot, desi n-ati infulecat cine stie ce, ce hrana va face parul si tenul sa arate splendid, ce mic dejun va da startul perfect, ce cina va face sa dormiti ca un copil si pe la ce ora va pica bine sa o luati, cu ce gustari sunteti compatibili etc.
Exact pe aceasta tema am descoperit un material, realizat cu specialisti in nutritie din tara obezitatii, America. Va spun punctele cele mai importante:
Depresia si schimbarile bruste in starea de spirit apar din cauza dereglarilor nivelului de zahar din sange. Nutritionistii spun ca unele alimente – ciocolata, sucurile carbogazoase cu un continut mare de cofeina, pot accentua starile de anxietate, mai ales in perioadele de stres, cand organismul este oricum suprasolicitat. Cartofii dulci, avocado, ardeii grasi, spanacul sau morcovii ne pot ajuta – sunt alimente care echilibreaza nivelul glicemiei si sunt pline pline de vitamine si nutrienti.
Problemele de memorie, de concentrare si de procesare apar atunci cand organismul nu primeste asa-numitele grasimi „bune”. Specialistii in nutritie spun ca grasimile „rele” – cele din alimente procesate, prajeli etc – ataca buna functionare a creierului. Daca avem astfel de probleme, sa ne umplem farfuriile cu: peste, paste integrale, cereale integrale, orez brun, mere, portocale, cirese, grepfrut (il urasc).
Oboseala se traduce printr-o alimentatie saraca in nutrienti. Daca este si cazul nostru, trebuie sa apelam urgent la cereale integrale, fasole, mazare, piersici, patrunjel – sunt asimilate rapid de organism, ajuta la reglarea functiilor intestinale, elimina toxinele, curata sangele si ne dau acel pretios plus de energie. Toate aceste alimente contin din plin vitamina B, cea responsabila de nivelul de energie din corp.
Tenul palid, cu un aspect nesanatos transmite lumii intregi: omul asta care ma detine a mancat multi carbohidrati „negativi”, cel mai probabil din bauturi carbogazoase dulce sau din paine alba. Fast-food-ul este banuit ca da pielii un aspect uscat si o predispune ridurilor (hm, la cat fast-food am mancat, am scapat ieftin pana la 30 de ani). Ce ne ramane? Ne raman fructele precum portocalele, mango, ananas, si legumele – ardeii, morcovii sau cartofii, surse importante de vitamina C si antioxidanti, precum beta-caroten, benefici pentru stimularea colagenului natural.
Gasiti aici toate datele articolului. Si acum poate ne spuneti ce influenta ati observat voi ca au alimentele asupra diverselor aspecte ale vietii voastre. Trebuie sa fie ceva, bun, rau.
La mine nu merge… Mananc salata cat un mare iepure de camp, pielea mea e extrem de sensibila, tendinte acneice. O fi vorba aia cu pielea rea si rapanoasa, ori o bate ori o lasa! Si ce sa vezi, cand cedez la un McD sau KFC, in afara de vinovatie … nimic rau. Cu dulciurile la fel… si nu se intampla asa des cat sa justifice calitatea pielii. Cu siguranta conteaza, ce am vazut intr-adevar ca de cand am mai redus din dulciuri a mai scazut aspectul de celulita… nu stiu daca asta era sau e pur si simplu un pic de slaninuta… ca dc e celulita parca nu dispare asa repede… Eu cred cu tarie ca suntem ceea ce mancam, si ca mai devreme sau mai tarziu devine evident cine porc prajit iubeste! De iubit iubim, dar sa nu cedam zic! Insa nu beau aproape niciodata sucuri din comert, maxim limonada la un restaurant, si nu fumez… tutunul se vede cel mai repede in cei ce-l folosesc.
Pofticioasa la dieta, de-a lungul anilor cand am tot tinut dieta, ba disociata, ba Dukan, ba mai stiu eu ce, am simtit pe pielea mea ce inseamna sa ramai fara anumiti nutrienti ori vitamine. Fara carbohidrati picam din picioare la sala, fara proteine picam din picioare pe strada si la sala, fara fructe ziceai ca eram in razboi cu lumea, fara grasimi aratam ca o baba, imi lipsea numai bastonul sa ma sprijin. Si tot asa.
Si analize nu mi-am facut in veci ca cine stie ce ultra anemie descopeream. Asa ca dc manacam sanatos si frecventam orele de aerobic o sa ne laudam si noi cu poze de genul inainte si dupa, fara sa facem din asta o obsesie si fara sa renuntam pe viata la o prajitura sau o portie de cartofi prajiti … sau copti 😀
Felicitari!aseara am descoperit site-ul si mi se pare un real sprijin pt cei care se straduiesc, sa reuseask prin multitudinea haotica inselarii papilelor noastre gustative..e greu, dar sper sa reusim sa facem alegeri intelepte atat pt noi, cat si pt cei din jur…curaj pe mai departe..nu exista nu vreau, ci nu pot..!asta o sa-mi spun si eu de akum knd o sa vreau ceva nociv pt corpul meu..O ZI CAT MAI PLAKUTA SI MULT SUCCES PE VIITOR..
Ina scumpo, cum sa apuce sa se instaleze starea de spirit nasoala post-junk food la tine, daca tu mananci asa ceva o data la 2 luni. Si daca strangi medalii pentru a mai silitoare dintre fetele care se tin de sala? 🙂
In perioada mea de glorie cu fast-food-ul, cand il haleam aproape zilnic, eram mereu, dar mereu deprimata si obosita de parca ma prinsese careva si ma batuse cu ciomagul cel putin 45 de minute.
La ten, n-am observat mare lucru. Indiferent de ce mananc, sunt ca tine.
Bravo bravo pentru non-sucuri si non-tutun!
ce frumos ai spus-o, Billy!
acum vreo cateva saptamani m-am lasat convinsa – cred ca prima si ultima oara – sa tin nu mai stiu ce dieta fara carbohidrati. pai mergea lumea cu mine pe strada adunata intr-un faras. tanjeam dupa un fruct, parca eram fantoma fara ele etc etc etc
viva echilibrul!
multumesc, Gabriela!
nu stiu cat de mare sprijin e, dar sper sa ne mai faca sa zambim, sa mai invatam unii de la altii comentand aici, d-astea 🙂
te mai astept!