Parca v-am mai povestit de prietena mea care se visa de fix 53 de kilograme si cand le-a atins a fost atat de dezamagita – probabil ca lucrurile nu s-au transformat instantaneu in aur in jurul ei si ca nu a aparut Printul Fermecat sa ii puna la gat o medalie pe care sa stea batuta greutatea din vis – incat a pus tot ce a dat jos inmultit cu 2 la loc. Si eu am avut gargaunele asta, si uneori il mai am. Ma trezesc spunand „Mamaaaa, cand o sa ajung eu la Y kile…”. Cine mi-a bagat mie alea Y kile in cap? Cel mai probabil Kate Moss, ba nu, Cindy Crawford, tonele de reviste cu pagini lucioase, colega de banca sfirijita din liceu care umbla mereu cu roiul de masculi dupa ea etc etc etc.
Nu inteleg de ce ne impiedicam atata de kilogramele astea. Nu ma pricepeti gresit, nu militez pentru vesnicul durdulism, stiti doar cat am transpirat in ultimele luni pe la sali. S-apoi ma scoate din minti si reversul medaliei – cand am ajuns in Romania dupa ce m-am scuturat in Franta de 14 kilograme, plus (adica minus) inca 3 pe care le dadusem in Ro inainte sa plec spre Nisa – m-au incoltit: esti prea slaba, sa nu mai slabesti un gram, mai ia de aici si o sarmaluta si un covrigel caldutzel. Dar mai lasati-ma oameni buni in pace! Sunt prea slaba pentru cine? Pentru mine nu. Si pana la urma doar asta conteaza: ce simt eu cand voi toti va inchideti guritele si ma lasati linistita intr-o camera cu oglinda.
Daca esti multumit de ce vezi acolo, chit ca esti depaaaaarte rau de toate tiparele din ziarele colorate, chit ca esti dezaprobat de toti cunoscutii pretentiosi, chit ca nu te incadrezi in kilogramele recomandate pe site-ul Z, atunci e minunat. MINUNAT. Nu suntem papuci facuti la fabrica Antilopa sa aratam toti la fel la marimea 37, adica la fix 50 de kilograme. Ar trebui sa rumegam bine gandul asta cand ne inhamam la cura aia drastica pe care ne-am xeroxat-o la birou dupa ce am imprumutat-o de la colega. Si trebuie sa avem mereu in minte urmatorul moment: am atins kilogramele mult dorite, s-acum ce se intampla? Ne putem mentine acolo sau punem iar totul la loc si apoi incepem iar sa ne vaicarim ca nu suntem trase prin inel?
Incercati sa uitati de kilograme batute in cuie de mass-media sau de vecinele de la etajele 3 sau 4. Atingeti greutatea aia la care va stiti sanatosi si frumosi, aia care va face sa va surprindeti intr-o vitrina de magazin si sa zambiti hotz. Nu va trebuie nimic mai mult. Absolut nimic. Si apropo, eu n-am vazut pana acum nicio gaura in cer pentru ca tu nu ai 48 de kilograme, iar tu, care ma citesti de la munca nu ai fix 54, iar tu, cea care vezi randurile astea de pe mobil, nu te incadrezi intre 49-52. Sa fim seriosi! Uitati de tabele cu greutati ideale si articole stupide, iubiti buletinele de analize cu rezultate normale, felul trasnet in care va stau hainele si felul grozav in care aratati fara ele! 🙂
Uite cum poate arata frumusetea fara sa respecte standardele moderne.
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.380330118660901.104863.319524338074813&type=3
sau asa
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.362241353803111.101892.319524338074813&type=3
si uite cu ce se intretine 😀
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.390131831014063.106556.319524338074813&type=3
Deci ai perfecta dreptate, numarul de kilograme nu conteaza, conteaza sa te simti bine si sa arati cum iti place tie. Dar in general cine se agata de cifra kilogramelor o face pentru ca nu arta bine si nu se simte bine. Adica directia pe care apuca (in afara de cateva cazuri extreme) este buna si intuitia este buna, doar ca se concentreaza prea mult la bornele kilometrice gresite.
Exact. Bine spus. Ne trebuie greutatea ideală dată nu de tabele ci de corpul nostru. Greutatea cu care să te simţi bine, tu cu tine. Greutatea care să îţi asigure sănătatea sufleteşte dar şi trupeşte.
Am auzit şi eu o replică care m-a făcut să mă simt super: ”de unde mai vrei tu sa dai jos 7 kg?” 🙂
Buna.
Frumos comentariu tau.
Aici cred ca intervine replica trebuie sa te iubesti tu asa cum esti,fiecare om e diferit in felul lui,cu ce o ajuta pe o vedeta slaba,pe care jobul o suprasolicita, daca nu are acasa iubirea unui sot,sau zambetul si imbratisarea unui copil fericit ca o vede pe mami? Dumnezeu ne-a dat si ne da exact lucrurile de care avem nevoie,lucruri si sentimente care ne fac fericiti si care nu intreaba de ce ai cu 4 kg in plus sau in minus.
S-au creat niste tipare inexistente din „vedetutele” autohtone, si culmea e ca si adolescentele din ziua de azi urmeaza aceste modele.
Scuze daca am scris haotic si nu m-am facut pe deplin inteleasa,dar matza mea vorbeste continuu si gandurile mele nu au reusit sa formeze o idee pertinenta.dar mi-am zis si eu un pic off-ul.
Frmos articolul de azi!!
Vara asta, dupa 20 de ani de lupta tampita impotriva felului in care arata corpul meu( adica cu rotunjimi, fundulet si mijlocel) , am inceput sa il iubesc si sa il admir si sa il accept. Sa accept ca oricat as slabi ( nu anorexie ), voi continua sa am rotunjimi, fundulet. Si de cand am inceput sa il iubesc asa sincer si pasional, am pierdut vreo 2 kilograme fara sa fac efort, trec prin oglinda si il admir si imi place si mai mult…altii trec pe langa mine si il admira si le place…Am asa o senzatie de incredere in mine, de unicitate ( ca doar cine mai e ca Joanna???), de uite ce frumos e acum, chiar daca nu este la greutatea pe care creierul meu o fixase acum 20 de ani de a fi ideala ( 52 kg).
Imi iubesc corpul de 59 kg cu rotunjimi si el ma iubeste pe mine. Am analizele de sange perfecte, am energie si sunt bine.
Si din pacate mi-au trebuit 20 de ani sa accept asta…OMG.
Tocmai ce am descoperit blogul (jurnalul) tau super amuzant si l am frunzarit repede repede :)…si eu mi am schimbat stilul de viata ( si alimentatia) de cand locuiesc in Franta, incepusem in tara dar inca nu avem in Rom o cultura dezvoltata in acest sens sau nu aveam atunci…dar nu cu scopul de a o slabi ci pentru un stil de viata sanatos, ordonat etc… Iar in ceea ce priveste SUA, (bleahhh pentru mancare) f ok pentru vizitat:) mi am dorit sa ma intorc cat mai repede in bucataria mea franco-romaneasca :). Bisous
am si eu un comment in asteptare la postul asta :).
@Crossthelimit: cand sunt multe linkuri intr-un comentariu, desteptul asta de blog il pune la spam, iar eu, recunosc, nu prea imi bag nasul sa vad ce zace pe acolo. scuze. am reabilitat 🙂
Draga mea Andra, acestui articol i s-ar potrivi drept coloana sonora aceasta melodie : http://www.youtube.com/watch?v=snNETBI2ILo . E una dintre melodiile mele preferate 🙂
Exact cu problemele expuse ma confrut si eu!!!Simt ca innebunesc …Pe de o parte ma chinui sa ma motivez in continuare pentru a ma mentine si stabiliza ,pe de o alta duc lungi dezbateri cu cei din jurul meu pentru ca sunt ok in ciuda faptului ca am slabit si ca asta nu inseamna nici ca sunt bulimica nici ca vreau sa pun kg la loc.