Stiti despre mine ca sunt mare pofticioasa, dar si ca sunt mare lenesa: s-a pus praful pe blogul asta de trei etaje de cand n-am mai scris! Asa ca atunci cand am aruncat azi-dimineata povestioara din restaurant ma asteptam la 3 cititori fideli si o lacrima in coltul ochiului drept ca am lasat proiectul sa moara si mi-am pierdut lecturaciosii. Dar cand ma resemnasem cu esecul scriitoricesc si ma gandeam cam cate amandine ma pot consola diseara, mi-ati tras presul de sub picioare si m-ati facut sa-mi dau seama ca TREBUIE sa va scriu mai des. Ati intrat cu sutele pe acest site astazi (multe sute!), desi luni intregi nu am miscat un deget pe tastatura in acest sens, iar eu ma simt absolut coplesita. Data fiind situatiunea, m-am mobilizat sa fac public o promisiune: incepand de astazi, vreme de o saptamana veti gasi zi de zi un text nou pe acest blog. Fie ca il scriu cu ochii carpiti de somn, fie ca ma latra goldenul meu ca stau la tastatura in loc sa il alerg prin curte, fie ca orice. S-apoi, om mai vedea 🙂
P.S: Sursa foto: thttp://montebellopaal.com