Si ia uitati cum drumurile vietii ma purtara pana haaaaaaat departe, dincolo de Atlantic, in tara domnului Burger si a orice e XXL si scaldat in uleiuri bolborosinde. Pofticioasa tocmai a poposit in America si de la primul contact cu un frigider umplut in stil american a simtit ca o iau palpitatiile si ca talia ei obtinuta cu mare efort frantuzesc este amenintata direct. Practic, tara asta declara razboi siluetei mele. Urat, tare urat. Nu vreti sa stiti ce au oamenii astia in magazine. Va spun doar ca de 3 zile de cand am ajuns caut un fel de paine care sa NU aiba zahar in el. Nu exista. Si am lecturat peste 30 de etichete. Exista un raionas mititel-infasetel de legume si fructe dupa care cat vezi cu ochii numai tampenii.  Nu e de mirare ca 30 % dintre americani sunt obezi de-a dreptul, nu discutam aici si despre supraponderali. Ma mir ca nu mi-a facut nimeni poza ca unei maimute cum ma plimbam cu un carut in care zacea plictisita doar o bucata de mozzarella printr-un market in care cosurile cu rotile aveau varf si erau indesate. Pe cat de incantata am fost de Carfurul frantuzilor si pe cat de sigura am fost ca ma va ajuta in curajosul meu plan de nutritie buna, pe atat de dezamagita si nitel speriata sunt de oferta made in USA. Fireste, n-am scapat nici de prima petrecere barbecue si de niste galetuse de inghetata care m-au rotunjit considerabil. Iar in aceasta dimineata depresia a fost garantata pentru ca aici kilogramele nu sunt kilograme ci pounds, iar un kilogram are 2,20 pounds, ceea ce inseamna ca daca ai, de pilda, 54 de kilograme, vei vedea un minunat 120 pe cantar de-ti va trece tot cheful. Numai sa vezi o cifra asa de mare si te ingrozesti.

Drept pentru care incepe provocarea vietii mele sanatoase – ca de azi inainte nu doar sa ma mentin, ci sa mai si scap de cele 4 kilograme care ma mai sacaie. Batalia americana a inceput cu niste quinoa transportata inca din Romania, pentru care era sa dau de bucluc la vama caci americanii nu permit introducerea alimentelor in tarisoara lor. Am primit aviz ca bagajul a fost inspectat, cereala depistata, iar eu mustrata. Bine macar ca mi-au returnat-o si mi-au permis astfel un mic dejun usurel in tara tonelor de haleala. De la pranz incolo, Dumnezeu cu mila. Va tin la curent, voi tineti-mi ză pumni.