Am prins avant dupa Pasti. Nu stiu cum, chiar va scriam pe tema asta ieri in articolul de aici. Dar cert este ca am capatat elanul. Va anunt cu mandrie – si oarecare uimire – ca este a treia zi consecutiva in care ma pregatesc sa sar in sosonii sportivi si sa ma rostogolesc pana in dreptul unor aparate de fitness. Desigur, in lumina textului de ieri, veti vrea sa stiti ce m-a lovit? Ce m-a facut sa scot capul din muntii de cozonac si sa strig un SOS disperat catre antrenorul meu. Acum, saracul, e ca in povestea cu Petrica si lupul – i-am spus de atatea ori ca vin chitita sa facem treaba, incat a fost convins pana in ultima clipita ca nu voi aparea la antrenamentul stabilit pentru martea de dupa Pasti. Dar, ce sa vezi, am fost acolo. Si, la final, desi epuizata, am mai apucat sa rostesc un istovit „Maine la ce ora ne vedem?”. L-am vazut cum da sa isi faca o cruce. S-a abtinut. Ochii bulbucati de ieri, cand am aparut si la antrenamentul nambăr 2 mi-au confirmat ce renume prost aveam in lumea instructorilor de sport. Pesemne mi se spune(a) „vesnica absenta”. Acum, sincer va tastez ca ieri dimineata trei dracusori mi-au calarit umarul stang si mi-au spus sa nu ma dau jos din pat ca sa merg la sala. Cumva, cu o forta nebanuita si neinteleasa, le-am lipit niste leucoplast peste gurite si am pornit la topitoria de calorii. Astazi, dupa ce apas „publica” la acest articol, ma duc glont sa imi pregatesc geanta de sala. Si, culmea culmilor, am de gand sa repet figura, pentru a patra oara saptamana asta maine. Acum va rog sa va indepartati un pic de monitor si sa faceti de trei ori „ptiu, ptiu, ptiu” ca sa nu imi fie de deochi.
Revenind la ce spuneam mai sus – ca sigur veti vrea sa stiti cum am facut de m-am mobilizat, veti fi extrem de dezamagiti cand va voi spune ca habar nu am. N-as sti sa va spun ca X, Y si Z s-au aliniat ca planete inainte ca eu sa nu ma mai dau dusa din sala de sport. Stiu doar ca am avut o atitudine de pus piciorul in prag. M-am saturat de cat „de maine!” am mancat pe paine. Ah, si ce rau ingrasa acest de-maine-pe-paine… Mi-au ajuns toate renuntarile, toate abandonarile, toate predarile de arme. O sa trag de mine cat o sa fie nevoie ca sa capat acea disciplina ca-n povesti. Bine, poate nu exista disciplina in basme, dar, de dragul programul meu sportiv, o sa ne prefacem ca exista. Fug sa impachetez cele trebuincioase… Pana cand trudesc, ia scrieti-mi voi experiente personale asemanatoare, adica acele datzi cand v-ati transformat in tornade ale stilului de viata sanatos. Le voi citi pe nerasuflate, dupa ce ma mai scutur de niste calorii. Pe curand!
Si eu sunt cuminte. Pentru ca mare si Italia si aniv de nunta. si AMR 17 =))
sa ardem calorii la unison, zic!
Eu cu sportul nu am probleme, reusesc sa fac miscare de 4-5 ori pe saptamana, poate si pentru ca nu merg la sala, ci ma antrenez acasa, dupa programele Beachbody. Cred cu tarie ca, intra-adevar, ai nevoie de 21 de zile ca sa faci un obicei din asta. Ceea ce pe mine ma termina este mancatul haotic, adica chestii cu zahar si faina alba, nu reusesc nicicum sa renunt la astea, desi ador fructele si legumele.
@Oana: eu is pe dos. Cu sportul trag de mine – tot acasa, banda & weights & co – dar nu am nici o problema cu dieta. Faina alba e gone gone de mai bine de 10 ani . Cu zaharul…well…da, ok, a fost Pastele=))
Eu pot sa zic ptiu ptiu ca de ceva timp nu am probleme deloc cu sportul, am ajuns sa fac zilnic, sunt dependenta. Bine…am fost asa mereu cu pauze si pauze de luni si chiar ani. Dieta e super la mine, nu pot sa mai mananc tampenii, imi fac rau. Fara faina alba, zahar, alcool, carne rosie, sucuri si alte orori sunt de ani de zile asa. Totul s-a petrecut treptat, adica a durat pana sa am grija de corpul meu ca tin la el si nu ca trebuie sau ca sa arat asa sau pe dincolo. Pentru sanate, ca sa ma tina cat mai mult si sa fie in forma decenta. De Paste si Craciun eu slabesc, nu serbez prin mancat in nestire, din contra, postesc, ma rog, meditez, ma izolez in munti (natura etc) si stau in liniste sa simt sarbatorile, ma gandesc la semnificatia lor adanca. E interesant ca daca lasi stresul si incrancenarea in urma, slabesti foarte usor. Corpul iti spune ce sa faci, totul e sa fii destul de „at peace” ca sa poti sa-l si asculti/auzi.
Buna, si eu sunt o abonata la mancatul sanatos si sport cu pauze de rigoare printre ele. Cred ca ma avem nevoie de pauze de la ambele doar sa nu rezulte in castiguri mari in greutate (ca tare greu se dau jos kg oricum). Motivatia mea…..mersul la cumparaturi de haine si ofticarea care exista cand nu intru in x pantaloni sau x rochita, sau arata ca un sac pe mine. Si eu cred ca stresul joaca un rol important in toata treaba asta, si mai cred ca poti sa mananci mega sanatos, sa faci sport zilnic si sa nu slabesti un gram din cauza stresului. Tot anul trecut am avut problema asta. Asa ca recomandarea mea principala este sa incercam sa eliminam sursele de stres intai, si apoi lucram la celelalte.