Am tacut mult pe blog. Si va fac o dezvaluire: cand tac, fie calatoresc, fie fac prostii culinare. N-am mai urcat intr-un avion din septembrie, asa ca tacerea mea din ultima vreme e legata de varianta b).

Am dat un interviu in ianuarie in care spuneam cat de important e psihicul intr-o dieta. Si cum nenumarate planete trebuie sa se alinieze (sau trebuie sa le aliniezi tu cu manuta ta) ca sa iti iasa planul de subtiat si trait sanatos. Ei, la mine a fost o vraiste totala de la finalul lui noiembrie de cand m-am mutat cu catel si purcel (purcelul fiind eu). Si pur si simplu nu am reusit sa imi mai ating echilibrul dinainte, cand mesele curgeau lin si corect, iar zilele mele erau pline de sport revigorant.

1011813_504001426333120_254608027_n

Decembrie a trecut, va mai povesteam eu, cu vizite si gratare si cadouri de casa noua. In ianuarie am zis ca pun piciorul cam dolofan in prag. Mai intai am vrut de pe 4, apoi am amanat pe 11, apoi au mai venit niste musafiri cu chef de burgeri, apoi a mai facut magazinul de langa mine o promotie cu ce imi place mai mult si mai mult pe lumea asta… Scuze, stiti si voi, se gasesc cu sacul. Nu am trecut de mai mult de 4 zile dietetice. Impotmolirea mi-a fost deznodamantul.

Suntem in 9 februarie. Vazand ca nu reusesc nicicum cu ziua de luni, am inceput sa-mi fac curat in alimentatie de vineri, adica de pe 6. Si a functionat. Am un sentiment bun ca de data asta trec de cele 100 de ore. Am scris putin, fug la sala sa alerg nitel. Dar am sa scriu mai des. E pe lista de „to do” alaturi de „mancat mai light ca rupi cantarul”.