Pe cand era ea mai tinerica, dar la fel de pufosica, Pofticioasa s-a lasat luata de valul momentului, un moment in care toata lumea descoperise brusc specialistul in nutritie, si si-a facut o programare la o clinica. N-ar fi facut-o poate daca nu citea ca trei zile sfaturile nutritionistului se dau doar pe ochi frumosi, ca sa isi mai faca si oamenii reclama si apoi clienti caci aveau tot soiul de servicii pentru slabit. Si pornesc, de fapt ma rostogolesc fiindca atunci aveam o greutate considerabila, spre locul intalnirii si sunt poftita intr-un birou intunecat in care doamna cu nutritia juca Solitaire. Ii goneste pe popi de pe monitor si imi dedica toata atentia ei gratuita. Ma cantareste din priviri si ma intreaba cu o voce aspra (probabil pierduse mai mult de 3 jocuri la rand): care e problema? De parca problema nu mai avea nitel si o dadea afara din birou de mare si evidenta ce era. “Ce credeti ca gresiti in alimentatie?”, continua. “Pai”, incep eu,”sunt roaba cartofilor prajiti cu branza rasa, apoi sunt zile cand imi sta mintea numai la parizer, iar dulciurile mai ca nu-mi stau sub perna sa fie la indemana”. “Si ce nevoie aveti de mine? Vad ca stiti foarte bine ce trebuie sa scoateti din alimentatie. Mult succes!”, spune ea in timp ce eu incerc sa imi sterg uimirea de pe fata si sa imi inchid cu greu nasturii. “Si ar mai fi ceva, sa stiti de la mine ca mamaliga nu ingrasa. O zi buna!”. Am plecat de acolo mai supla. Mai supla cu doua milioane cat a costat pana la urma consultatia “gratuita”. Si acum ma gandesc ce m-ar fi alergat cu matura prin curte raposata mea strabunica (femeie de la tara care a mancat o viata numai mamaliga si a fost mereu uscativa) daca ar fi aflat ca am platit milioane sa aflu ca malaiul nu e de ocolit. Cine mai experiente memorabile cu nutritionisti?
Sunt şi nu sunt de acord cu tine. Tu ai avut o experienţă urâtă cu o nutriţionistă, eu am avut o experienţă frumoasă. Clar ţi se iau bani pentru vorbe, dar pe de altă parte, pentru o persoană care nu are multă voinţă, întâlnirea săptămânală cu nutriţionistul poate face minuni. Numai şi de ruşinea de a-i spune că ai balotat cartofi prăjiţi cu brânză şi ceafă de porc prăjită şi nu mănânci.
Ca să nu mai vorbim că e bine să mergi măcar pentru analize şi nişte idei. Nu toate ştim că nu e bine să mănânci fructe seara. Nu toate ştim că e bine să mănânci carbo înainte de antrenament şi proteine după.
Sunt şi ei buni la ceva, măcar la început de drum când te urci pe cântar şi disperi.
perfect de acord cu tine. eu nu am incercat sa arunc cu piatra in nutritionisti, in general, doar am vrut sa va impartasesc patania mea de acum haaaat, o vesnicie. mi se pare totusi inacceptabil sa iei 2 milioane pentru absolut nimic.
e drept, de atunci n-am mai mers la nutritionist, insa am avut noroc sa fiu in mijlocul redactiei „Ce se intampla, doctore?” si sa aud mereu tot felul de sfaturi din partea unor specialisti in nutritie. si respect foarte multi dintre ei – stiu nu mai putin de 5 persoane care au reusit sa isi transforme in mod miraculos corpul in ultimul an, cu ajutorul unui astfel de expert.
p.s: si apropo de fructe seara, mie mi-a luat ani sa-mi dau seama singurica de faptul ca asta e o greseala colosala intr-o dieta.
Eu am fost şi nu am aflat nimic nou, dar m-a ajutat pentru că m-a făcut să fiu atentă la ce mănânc. Cât timp am mers am avut un jurnal în care notam tot ce mâncam, obicei pe care l-am păstrat. Ba îmi şi calculez toate caloriile!
Asta cu jurnalul chiar ajuta. Pentru mine decisive au fost primele zile in care am inceput sa notez in el si priveam cu disperare cum… trec pe pagina a doua! Degeaba tineam eu mortis sa refac de 2, 3 ori si calculul caloriilor pe foaia respectiva, tot urias iesea. E foarte important sa constientizezi ce si cat mananci, asa in cursul zilei noi nu realizam, dar cand vedem negru pe alb ne loveste. Trebuie sa scriu candva si despre asta. Multumesc ca m-ai citit! Iti tin pumnii la calcule calorice.
Nici eu nu stiam ca nu trebuie sa mananc fructe seara. Eu mananc micul dejun ce consta in musli si iaurt natural sau lapte sau musli cu apa si miere, eventual un fruct dupa si putina cioco si..de cele mai multe ori sar peste masa de pranz cu cateva ore bune asta din cauza serviciului…iar la cina ca sa ma consolez ajung sa mananc fructe sau de ce nu, chiar mancare. Si ma mai miram de ce m-am ingrasat iarna asta. Nici de faza ca trebuie sa mananci carbohidrati inainte de antrenament si proteine dupa nu stiam. Ps: vreau sa ma apuc de sala de saptamana viitoare si implicit de un stil de viata sanatos si as avea nevoie de mai multe sfaturi sau cel putin sa am cu cine sa fac concurenta la slabit 😀 ca degeaba citesc multe ca-mi intra pe o ureche si iese pe alta asta pt ca sunt multe ispite ( dulciurile 😀 :)) ).
Nicoleta, ma ofer sa fiu concurenta ta la slabit! Ai din start un avantaj (varsta pe care mi-ai spus-o in mesajul privat) s-apoi inca un bonus – numarul muuuult mai mic de kilograme de dat jos.
Dulciurile sunt si ispitele mele, iar ca sa ne putem bucura in continuare de ele – in cantitati mici, fireste – trebuie sa taiem din celelalte mese si sa topaim la sala. E simplu calculul: caloriile pe care le mananci sa nu le depaseasca pe cele pe care le consumi, ca sa nu ramana surplus si sa nu aiba ce sa se depuna. Incearca sa tii un carnetel in care sa iti notezi ce mananci intr-o zi si cam ce total caloric ai. Chiar ajuta! Si suntem aici oricand, pentru indrumari &incurajari. Spor!