Va anunt din start ca nu a fost zi cumpatata, dietetica sau cu niste combinatii ideale. Astazi am primit pachet de la bunica (da, din nou!), asa ca nu puteam sa stau sa ma uit la bucate, poftind toata dupa cum imi zice numele, dar mestecand leurda. Mi-am promis ca nu am sa mai fac d-astea, daca vreau sa fac pace cu mancarea si sa merg pe bunul drum al moderatiei.
Asadar, arunc bomba si fug la film ca sa nu aveti pe cine trage de urechi. Hihihi.
Asa mi-a fost meniul, nu mai sunt foarte multe de adaugat, nu regret nimic, vorba cantecului. Ca sa inclin balanta va spun ca maine imi fac abonament la sala 🙂 Bine, dar mai e si mancare ramasa…
Astept sa ma puneti la punct cu vestile voastre cuminti!
Da,halal vesti cuminti si din partea mea! Zi total aiurea..mi-am propus sa nu mananc carne si am mancat,ba chiar si dulce,pufuleti cu branza,panettone…offf! Aiurea rau ma simt…Eu mananc de plictiseala,sunt toata ziua acasa cu copii,dulapul plin de dulciuri si rontaieli de-ale lor si uite asa.ispita e dupa colt :((((((((((((((((((((((((
Bunica ta cum reuseste sa te astfel aprovizioneze?? F des vad. E in Bucuresti?!? Si nu stiu cum e laptele de pasare. Ce contine? E un fel de supa sau e desert? Ma rog, pot sa caut pe net…
Of, of, of…cam multicel la pranz :)…dar mi-ai facut o pofta maxima cu ciorba de fasole si muraturi. Astept si eu bunatatile romanesti saptamana viitoare ;). Bizu
Lasati, ca vin ele si vestile bune! Bunica ma aprovizioneaza via tata care are drumuri dese la Bucuresti. Iar laptele de pasare este un desert – un soi de budinca vanilata. Ptiu, drace!
nu te dezici de numele blogului:-)
ce te faci cand o sa ai burta pana la gura?(gravida)…nu poti sa ramai pofticioasa vesnic, trebuie sa incerci sa treci prazleazul in zona: mancarea nu se strica repede ca avem frigider si poate sa fie mancata in mai multe zile sau chiar poate sa fie impartita cu prietenii/vecinii/altii. Sa se bucure si ei de calorii de la bunica:-)
@Sanda – de impartit am impartit, dar a fost atat de mult incat tot mi-a mai ramas pentru 4 zile. gata, azi l-am epuizat, sunt un om liber 🙂
Draga Pofticioasa te inteleg foarte bine. Cam asa mai patesc si eu. Ma tin cateva zile de mancare moderata dar apoi se intampla cate o zi sa mai renunt la moderatie. Dar sa nu fii foarte aspra cu tine pentru ca stiu ca in zilele urmatoare vei reveni la obiceiurile bune. Felicitari pentru blog. Fac si eu parte din categoria pofticioaselor mereu la dieta.
@Gabitza: ma bucur mult ca mi-ai scris. curaj si tie si te mai asteptam aici cu vesti bune!
E ok. Cum ai spus si tu: moderatie. Plus ca suntem oameni si nu o putem duce in restrictii toata viata. L-am auzit o data pe un nutritionist, la o emisiune tv (habar n-am cum il cheama) care zicea asa: nu va apucati de o dieta pe care nu o puteti tine, relativ, tot restul vietii, caci degeaba va chinuiti ca mai apoi sa va ingrasati la loc sau mai mult. Chestia asta spune multe. Asa ca, mai permiteti 1-2, chiar si 3-4 mese (MESE, nu zile) pe saptamana in care sa sari calul (dar nu in portii gigante) si, in rest, mergi mai departe. Cred cu tarie ca greutatea data jos in acest mod nu are cum sa se intoarca atata timp cat tu tii aceasta dieta de viata, acest mod de viata. Fie ele si sarbatori si zile de nastere si pachete de la bunica. Noi am fost luni seara in vizita la niste prieteni care ne-au tratat cu penne al forno (am zis de n ori aici ca is moarta dupa paste). Nu stiam de reteta asta si am reactionat ca un copil de bucurie cand am vazut ce pune prietena mea pe masa. Ce era sa fac? Sa ma uit la toti cum mananca si eu sa cer apa cu lamaie? Mai ales daca era vorba de ceva dupa care tanjeam de cateva zile bune. Si ghici ce? Nu s-a vazut masa aia nici pe cantar, nici la masuratori. Asa ca, regrete? Nu am regrete, vorba ta, vorba cantecului. Suntem oameni, mai trebuie si sa ne traim viata nu doar sa cantarim frunze de salata. Atata timp cat ne educam unde e limita dintre moderatie si cadere libera, totul e bine. Eu continui sa slabesc asa, incet dar sigur. Si ma simt minunat!
@Jenny: incet, dar sigur este si mottoul meu. si e minunat! 🙂