Vine un moment in viata oricarui om la dieta cand trece pe langa o vitrina cu inghetata. Si o VEDE. Ca el poate trece de 156 de ori pe langa afacerea oamenilor fara sa o bage in seama. Poate se gandeste cum sa isi planifice sedintele la sala de sport, poate tot cauta idei despre ce sa mai gateasca light saptamana asta, poate e ingrijorat ca nu a mancat decat 500 de calorii pana la ora 20, extrem de putin, si nu stie ce legume sa mai guste. D-astea, griji dietetice. Si cuprins de ele, omul nu mai are ochi si pentru inghtetata. Pana cand…
Nisa asta a francezilor este pliiiiiina de vitrine cu „glace”, cum o numesc ei pe tovarasa inghetata. Dintre toate, un loc este faimos si extrem de cautat, mereu e coada mare, te calca lumea pe degete ca sa poata vedea cele 50 de feluri propuse. Da, ati citit bine. Au si de cactus. Sa fie sanatosi, vorba voastra, ca parca va aud. Aseara, tarziu, dupa 3 cursuri de sala (e drept, nu foarte grele – un aquasculpt, o yoga si un bodysculpt) ies la o plimbare romantica sub clar frantuzesc de luna. Insotitorul zice „o sa-mi iau o inghetata”. Nu tresare nicio dorinta in mine, un fir de par nu mi se urneste de pofta, ma mentin indiferenta. Si totusi il acompaniez pana langa vitrine.
Acum, trebuie sa va marturisesc ceva. De cand sunt in Franta, asa-numitul caramel sarat (caramel beurre salle) a devenit febletea mea. De mica am avut o mare pasiune pentru amestecul de gust dulce-sarat (placita cu branza sarata si zahar ma lasa fara cuvinte), dar de cand l-am descoperit aici pe el, incerc sa il ocolesc pe cat de tare pot, caci altfel ma inrobeste. Ei, ajung langa vitrina si ce vad in fata ochilor: ditamai galeata cu inghetata de caramel sarat. Si gata, vad cu dieta se topeste inceeeetisor si imi fac ochii ca motanilor rai din desenele animate dupa ce soriceii ii lovesc cumplit. „Vreau si eu”, zic cu privirea sclipind. N-am avut regrete (puteam canta ca Edith Piaf pe strazi apoi, chiar nu aveam nicio parere de rau), n-am depasit totusi un numar rezonabil de calorii, n-am mancat ceva mai bun.
Da, stiu, saptamana viitoare, o sedinta aproape mortala de bodyattack sau de bodystep va intra doar in contul acestui rasfat inghetat. Dar merita, MERITA, merita, merita!
P.S: Inutil sa va spun ca am reluat bunele si sanatoasele obiceiuri alimentare de dinainte ca inghetatat de caramel sarat sa intre in viata mea si in stomacul meu. Asta e cheia, va amintiti? Sa ne vedem de drum, chit ca ne mai impiedicam langa o inghetatarie 🙂
Heey! hai ca nu e crima :D! eu cred ca din cand in cand putem sa mai pacatuim…asa un pic. Suntem si noi oameni…avem nevoie de mici placeri (cat mai mici). Si cum ai zis si tu…MERITA! :))
Nu e nicio crima, doar am scris ca nu regret nimicutza. Si oricum, nu mai pacatuisem de vreo trei saptamani, deci situatia e sub control 🙂
Daca tu nu regreti nimic,e OK,lasa ca o dai tu jos,o mica”deviere” o data pe luna…nu se pune,mai rau era daca oftai cu gandul la ea,o luna-ntreaga!
Nununu, nu regret absolut nimic, Cornelia! Si am decis sa nu mai suspin dupa pofte cu lunile. Le vreau, le mananc in limita bunului simt, apoi trag la sala. Cred ca e cea mai buna solutie.
Corect si cinstit!Mai bine asa decat sa ne bantuie visele!