Au mai ramas 3 zile pana la evenimentele la care v-am invitat in week-end (pentru amanunte si inscrieri pe ultimele locuri, intrati AICI), sunt cu emotiile in gat si cu prezentare in curs de facere, dar am zis sa iau o pauza si sa va spun un mare of. Ce zic eu mare. Un obez of.
Deunazi, imi da buzna in casa o prietena buna. „Ai vazuuuut”, imi urla ea in linistea diminetii. „Cutare Cutareasca (nu voi da numele, mi se pare penibil) a aparut in ziare ca a slabit cu dieta-minune care suna asa:…”, si musafira da sa-mi lectureze alimentele miraculoase, pretinse topitoare de sunci. O opresc la timp.
O intreb cum se face ca dupa atata amar de vreme de cand manancam impreuna din painea asta integrala a slabitului, ea inca mai crede ca tot ce zboara se mananca, primavara se face cu o floare, iar regimurile miraculoase care te slabesc cat ai zice „pesh..” – nici macar nu ai vreme sa il mai pui pe „-te” in coada – chiar exista. Imi raspunde tot cu o vorba teribil de uzata. „Pofticioasa draga, speranta moarte ultima”. Nu, penultima. Se vede treaba ca naivitatea moare ultima, ca sa nu fiu mai dura de atat si sa inlocuiesc cuvantul „naivitate”.
Dupa ce a plecat, am inceput sa numar pe degetele de la o mana cunoscuti si cunoscute care au tinut diete dintr-acestea facatoare de minuni, iar acum arata minunat de grasi la loc. Nu mi-au ajuns degetele de la ambele maini. Mi-am amintit de o amica, biata de ea, care m-a sunat in stare de soc dupa analizele recomandate de medicul ingrozit de dieta inconstienta pe care o urmase. Si acum trage ponoase. Unii abia incep sa simta problemele. Pe altii, cel mai probabil, ii vor ajunge din urma. Caci, dragilor, corpul nu uita si nu iarta. Poate ca el, baiat bun si impresionat de noi, cei cu care isi petrece o viata, ar trece cu vederea. Dar organele, procesele din organism, „legile” lui complet date peste cap de regimuri draconice, nu au cum sa nu se revolte.
Cand vom intelege oare ca nu suntem niste Garfilzi – pisoi obezi – care isi permit sa se joace de-a dietele, caci au 9 vieti pisicesti? Cand vom pricepe ca avem una si ca fiecare decizie de felul asta ne-o influenteaza teribil. Teribil.
La munca, dragilor! Cu rabdare, incapatanare si gandul la sanatate!
Pofticioaso, as dori sa te intreb ce parere ai despre regimul vegetarian…
Din pacate asta se intampla si se va mai intampla…se ingrasa in 100 de zile si vor sa slabeasca in 10. Ratiunea le spune ca-i imposibil, medicii le spun la fel, dovezile le spun la fel…spera in minuni ca si niste copii naivi. Doar ca naivitatea asta se plateste cu sanatatea si cu aspectul fizic.
N-am incercat sa tin niciodata o dieta minune, mi s-a parut imposibil sa cantaresc ce mananc, sau, mai rau, sa stau sa gatesc de 2-3 ori pe zi. Am fost adepta lui ‘incet, dar sigur’ si a fost ok.
Sarind peste etapa in care am cam facut foamea vreo 2 luni (si, da am tras ponoase vreo alte 7 luni!) inainte sa incep liceul…mai tarziu, cand vedeam/auzeam de slabiri spectaculoase, parca-parca ma apuca putina ciuda pe mine ca eu nu-s in stare sa tin diete, ca is prea pofticioasa si ca de fiecare data cand ma apuc de una ma plang o zi ca vai!, ce greu e!, iar a doua zi mananc cat in 10 zile! Dar, cu timpul, intelegand ce inseamna, de fapt, o astfel de dieta pentru organismul nostru, am ajuns sa zic Doamne, multumesc ca n-am putut! Omul din greseli invata. Dar am invatat destul pe pielea mea ce inseamna sa te infometezi. Bine ca am invatat din exemplul altora ce inseamna sa tii diete draconice.