Fara dar, fara poate, raspunsul este DA. E drept, la kilograme stau mai rau decat atunci cand v-am lasat postarea de ramas bun, insa veti intelege imediat de ce aveti toate motivele sa fiti mandri de mine 15 secunde.

Totii anii astia in care m-am jucat de-a dietele, m-am ingrasat si dezgrasat si reingrasat si tareingrasat, vacanta, iesirea din rutina zilnica si ajungerea intr-un loc de relaxare insemna si marea haleala. Era ca si cum ma razbunam pentru toate zilele in care ma abtinusem de la anumite alimente si voiam sa mananc tot ce au mai bun italienii, grecii, spaniolii, americanii, austriecii pe rafturi. Si deveneam de nerecunoscut. Din personajul acela delicat, care mesteca discret numai salate, ma transformam intr-un Flamanzila care punea in 2 saptamani de concediu toate kilogramele pierdute la loc. 

De data asta a fost completamente diferit. Nu zic ca nu am mancat pizze si paste si inghetate cat sa se schimonoseasca de tot o ceata de nutritionisti, insa termenul corect e mai degraba „gustat”. Dintr-un pizzalau (la Roma pizzele sunt XXL, croite parca pentru turistul american), mancam maaaaaximum 3 feliute, dintr-o inghetata jumatate o donam, dintr-un tiramisu, doar 5 lingurite imi reveneau. Si bine mi-a mai fost. Si apoi, m-am pomenit ca pe drumul spre casa, ma ia dorul de caloriile mele dramuite, de salate, de cursurile de la sala, de toata rutina aia de la care astept rezultatele cele dorite cam pe la final de iulie, asa.

Ca sa trag linie dupa Italia – un kilogram si ceva figureaza in plus pe cantar, insa deja am transpirat bine de tot la sala ieri seara. Deci ar trebui sa scap de el repejor. Si tot de ieri, a reintrat in functiune „smecheria” cu ultima masa la 16, cel mai tarziu 17. Asadar, intoarsa din Pizzaland ma repun serios pe treaba. Voi ce vesti de intoarcere imi dati?