Angela si Willie nu erau niste subtirei cand s-au cunoscut si cand s-au indragostit. Simteau in ceafa privirile rautacioase ale celorlalti, dar asta nu i-a impiedicat sa isi construiasca universul lor minunat. Pana intr-o dimineata, cu cateva zile inaintea primei lor aniversari de casatorie, cand Willie se trezeste si ii spune sotiei „M-am saturat sa fiu masiv”.
Stim cu totii ca se ascunde mereu un declic in spatele unui astfel de anunt, iar declicul lui Willie fusese vizita recenta la fetita al carei nas era. Pe cand o privea asa fragila, el ditamai omul de 225 de kilograme (in ianuarie 2011), l-a fulgerat un gand cumplit – daca nu mai ajunge sa o vada mare, daca moare din cauza grasimii?
sursa: CNN
Angela nu s-a gandit niciodata ca are o problema cu kilogramele, stia ca ii placea sa manance si cu asta basta. Manca atunci cand era trista – simtea ca alimentele ii erau refugiu. Manca si atunci cand era fericita. Manca tot timpul. Avea si ea in momentul revelatiei sotului 155 de kilograme. Si, ca sa-l sustina pe Willie si sa scape de priviri malitioase, i-a zis ca se alatura si ea planului.
sursa: CNN
Si planul suna asa: intai de toate, mers la sala de 6 ori pe saptamana – la inceput puteau doar sa mearga cam 30 de minute pe banda, atat. Dar nu s-au lasat si au tot crescut exercitiile pana cand ea alerga de mama focului, iar el era mai usor cu 70 de kilograme. Apoi, schimbarile din bucatarie – Angela a invatat si isi curete toate retele de ingrediente ingrasatoare si le-a inlocuit cu variantele usurele. S-au imprietenit cu fulgii de ovaz si cu fructele si cu omletele cu legume dimineata. Cu gustarile de tipul iaurt, morcovi, mere. Cu un pranz din mancaruri congelate (America e plina de asa ceva), dar cu putine grasimi si ingrediente periculoase. Cu o cina formata mereu din carne slaba si legume. „N-am mai mancat prajeli de doi ani”, spune acum Angela, pentru echipa CNN care le-a si aflat povestea.
sursa: CNN
Asta nu inseamna ca nu isi fac pofte ocazional. Willie are o aplicatie pe telefon pe care tot aduna calorii si consuma mai putine in cursul saptamanii ca sa isi permita un rasfat de week-end. Fireste ca au avut momente in care au vrut sa renunte, dar n-au facut-o ca sa nu il dezamageasca pe celalalt, sa nu il traga dupa el/ea. Acum isi amintesc ca cel mai mare obstacol le-a fost iesitul in oras. Nu gaseau optiuni pentru ei nici macar in restaurantele light, iar amicii deveneau tot mai deranjati de aceste pretentii alimentare ale cuplului. Au sfarsit prin a se izola un pic, dar si-au facut curand alti prieteni la sala de sport.
sursa: CNN
Astazi, Angela preda ore de spinning la o sala si a reusit sa termine de curand un semi-maraton. A pierdut 90 de kilograme. Simte ca are mai multa incredere in ea si simte ca acum e dispusa sa isi asume riscuri, sa accepte provocari. Inainte nu facea asta.
sursa: CNN
Willie a slabit aproape 140 de kilograme si face parte si el dintr-un club de alergat. Si-ar dori ca toti cei care pornesc pe un astfel de drum sa nu renunte la primul obstacol. Caci dupa ce trec de el, nimic nu-i mai poate opri. Ce dovada mai buna decat asta:
sursa: CNN
wow
Andra, mi se pare extraordinara povestea! Pentru un om care a petrecut cam mult timp la categoria supra si, din pacate, inca sunt acolo, mi se pare admirabil ce au reusit cei doi. Iar concluzia mea este ca number one este SPORTUL/MISCAREA din belsug si pe nesaturate 🙂
Cred ca ai tras o concluzie pripita specifica secolului in care traim.
Nu nu sportul este „number one”. Numarul unu este consistenta, este indarjirea in a nu te abate de la plan, indiferent cat este de greu la un moment dat. Pentru ca acel greu va trece si visul se va adeveri. Disciplina si rabdarea sunt lucrurile prin care cei doi au reusit, nu prin retete magice si antrenamente minune. Pur si simplu au incetat sa mai manace porcarii, sa mai manace portii supradimensionate si au facut miscare.
Acolo spune intr-un singur rand ca nu mai puteau iesi in oras si ca si-au schimbat prietenii.
Aste sunt adevaratele dificultati. Sa crezi in visul tau dincolo de obiceiurile zilnice de confort si chiar sa-ti schimbi cercul de prieteni. Pentru ca cine se aseaman se aduna. Daca stai intre infractori o sa ajungi sa furi, daca stai intre grasi lenesi o sa ajungi gras lense, daca stai intre sportivi care mananca sanatos o sa ajungi sa manaci sanatos si sa faci sport.
Nu spun ca nu e bine sa ai prieteni grasi, spun ca e mai greu pentru cineva gras sa slabeasca daca nu cunoaste oameni preocupati de sanatatea proprie care sa il incurajeze atunci cand ii este greu si sa il felicite atunci cand spune ca a ridicat 2 kg in plus sau ca a alergat 500 de m in plus fata de ieri.
Comentariul tau dovedeste ca inca mai cauti calea cea mai corecta de a face schimbarea pe care ti-o doresti in loc sa te apuci si sa faci ceva in privinta asta.
Daca faci in fiecare zi un pas in directia dorita, chiar daca nu este optim tot te va duce mai aproape de ce iti doresti. Cnad iti vei schimba mentatlitatea vei inceta sa mai stai la categoria supra.
E un exemplu minunat! Si uite-i ce frumusei au devenit. Grasimea ii deformase.
Bubu, nu te lasa descurajata de Crossthelimit. Pare fioros, dar e tare iscusit in sfaturi si mai mult decat bine intentionat.
Dar n-am fost fioros, cred ca l-ai citit tu cu un ton gresit =))). Ia recitestel asa pe un ton bland si prietenesc.
N-as putea sa zic ca tonul este chiar bland si prietenesc, cu atat mai mult cu cat nimanui nu ii place sa i se spuna ca degeaba zici ca incerci, nu prea pare sa iti iasa… Dar iti dau dreptate asupra concluziei, si anume, ca eu inca nu am gasit calea, imi pierd usor motivatia datorita faptului ca rezultatele se vad pe termen lung si nu sunt inzestrata cu rabdare. Sunt ucenic in schimbarea vietii mele, de aici si elanul pe care il am atunci cand vad reusite spectaculoase. A se intelege de aici ca nu astept(cred) retetele miraculoase prin care sa ma dezbrac de grasime maine..
In continuare cred ca sportul este cel mai important – este cel care imi este cel mai greu accesibil, iar datorita acestui lucru efectele schimbarii sunt intarziate.
Cu pasi mici, il voi invinge pana la urma pe Goliat.
bubu, trebuie sa faci distinctie intre cald si prietenos si minciuni si zambete fatarnice.
Eu am fost direct si sincer, te-am respectat si am dat dovada de incredere in capacitatea ta de a vede adevarul. Nu am incercat sa imi captusesc cuvintele cu vata, dar nici nu le-am acoperit cu cioburi si cuie. Ti-am vorbit deschis ca unui prieten apropiat si am incercat sa iti redau realitatea in forma sa cat mai exacta. O sa vezi ca numarul persoanelor care fac asa ceva e destul de mic, multi nu vor sa-si sacrifice imaginea de oameni simpatici pe altarul adevarului.
Acesta e un risc de care sunt constient si pe care mi-l asum, faptul ca adevarul pe care il spun doare se va rasfrange in 90% din cazuri asupra mesagerului.
Dar orice alta forma de exprimare produce echivoc si lasa loc unor interpretari pe care mintea hoata obisnuieste sa le faca.
Nu am spus nici o secunda ca sportul nu este un pion important, am spus ca nu el este cheia. Exemplul cel mai elocvent este ca tu crezi ca cel mai inaccesibil pion este cel mai important si din acesta cauza nu ai rabdare sa acorzi suficienta atentie celorlalti. Sportul iti va deveni accesibil dupa ce alimentatia isi va face treaba si greutatea si nivelul tau de sanatate se va imbunatati.
Sa iti dau un exemplu sugestiv. Cum ti se pare ca un copil mic sa considere ca mersul in patru labe nu merita atentie pentru a deveni un alergator bun? Ca pentru alergat ai nevoie de genuflexiuni care ii sunt azi inaccesibile.
Investeste-ti energia in pasii accesibili si calea spre cei inaccesibili ti se va deschide pe neasteptate. Daca tu vei invata sa manaci corect si vei avea un comportament sanatos vei slabi mai mult decat cineva care va manca prost dar va face mult sport.
Ce crezi tu este doar un joc al mintii ce se opun schimbarii. Eu iti doresc sincer sa-l invingi pe Goliat si stiu cu precizie ca se poate si tu nu ai nici un handicap fata de altii. Depinde doar de tine sa incepi sa crezi asta si sa nu te mai lasi prada „lipsei de rabdare”. Nu e nimeni inzestrat cu rabdare, rabdarea se invata si se educa.
Ps: Nu cunosc nici un om care manaca sanatos si e gras in schimb cunosc o multime care fac sport ca nebunii si sunt grasi.
Si mie mi se pare mult importanta alimentatia. Am gresit si eu ducandu-ma la sala zilnic si mancand ca haplea dupa(aveau o cofetarie in aceeasi cladire unde ma tot premiam). La finalul celor 3 luni de ‘regim’ eram doar mai musculoasa si mai energica, dar hainele stateau la fel.
Acum am incercat doar cu alimentatia si a mers mult mai bine. Am ajuns la kg din liceu cam intr-un an, dar sunt constienta ca trebuie sa ma apuc si de sport pt ca nu vreau sa ma opresc la a arata bine imbracata.
Ideal e sa le faci pe ambele in acelasi timp, dar daca nu rezisti la schimbari asa de mari, e mai ok sa incepi cu alimentatia pt ca un 6 pack pe sub burta de bere un incalzeste pe nimeni.
@crossthelimit Se pare ca sunt intr-un impas si desi, deobicei, imi gasesc replici, de data asta, chiar nu mai am ce zice, decat un mare MULTUMESC pentru timpul si sfaturile tale.
Culmea este ca iti dau dreptate, desi, dai jos cu niste caramizi pe care le sustineam. Mai mult folosesti propriul meu argument si anume ca adevarul nu este niciodata usor de ingurgitat. Na, ca acum sunt si eu in situatia asta 🙂 si nu am altceva de facut decat sa recunosc ca „poate” este o maniera de subterfugiu … o iau ca tema de gandit pentru „acasa”.
Multumesc pentru incredere! Si pentru zambetul din PS-ul tau 🙂
Cu placere :D.