- Pietele. Recunosc, calcam rar prin ele, dar, Doamne, cat le-as vrea acum aproape. In zona americana in care ma aflu nu este chip sa dau de o asa comoara. Am gasit o singura casuta in apropriere cu o placuta la poarta pe care scrie ca omul vinde rosii. Dar locul este ferecat. Pretuiti taranii si produsele lor bune, cat va sunt in apropriere!
- Magazinele naturiste. Erau preferatele mele si mereu intram in ele ca sa aleg ceva nou pentru micul dejun. Va recomand quinoa expandata, pe care o iubesc intr-atat incat am ascuns-o in bagajul de America (desi legile sunt clare si nu ai voie sa aduci mancare). Cainii mi-au gasit-o, iar ofiterii de la Securitate Interna mi-au crutat punga, dar mi-au lasat un bilet din care reiesea, desigur in limbaj oficial, ca n-a fost frumos din partea mea. N-a fost frumos, dar a fost gustos.
- Branzeturile noastre. Sunt cel mai mare fan in viata al branzei de oaie de la Sibiu – yamyamyam. Hm, ce n-as da acum pentru o bucata de cas dulce. Si chiar inainte sa plec spre State am descoperit in magazine o noua gama de urda cu ceva smantana, traditionalul amestec Fagaras, un deliciu.
- Zacusca bunicii. Dadada, sigur ca scurg degetul de ulei, fara de care bunica, draga de ea, nu stie sa gateasca. Dar vreau sa simt gustul, caci a trecut mai bine de un an de cand n-am mai pacatuit cu ea…
- Must. Am suspinat teribil in ultima vreme uitandu-ma la pozele de pe Facebook cu sticle de must si comentariile satisfacute ale consumatorilor. Aici vad numai struguri cu bobul cat o garsoniera de care, zau, nu m-as apropria.
- Telina romaneasca. Dupa ea am plans si cat am stat prin Franta, caci, credeti sau nu, peste granite oamenii astia nu prea folosesc decat telina tip betisoare verzi – o gasiti si pe la noi in marile magazine, dar de obicei e ofilita si scumpa. Mi-a indicat cineva un magazin aici in zona unde ar aduce – rar, dar ar aduce – „celery root”, deci exact ce ma intereseaza pe mine. Au trecut 2 luni de cand intreb, cu gandul sa fac o supa batraneasca…
- Merele cu gust pe langa care sigur treceti acum nepasatori, fara sa stiti ca eu plang dupa ele la mii de kilometri distanta. Imi plac cele galbene, imperfecte – am acest pitic pe creier, sa aiba marul o negritura cat de mica, in mintea mea e semn ca are si gust mai bun – mici spre medii, parfumate… Gata cu descrierea ca sar in primul avion. Mancati unul si pentru mine data viitoare!
of,ca si eu am aceeasi senzatie!din cele enumeratae de tine mai sus mie imi lipsesc cel mai mult pietele !!acolo gasim si restul .deci ,in concluzie,ROMANIA are gust !
Dupa ce mi te-am imaginat in postura de infractor care introduce alimente in US si am zambit, trebuie sa iti marturisesc: si pietele noastre au remarcat lipsa ta, si merele pe care le rod ma intreaba ce mai faci, cu telina ma intalnesc rar, insa iti voi treansmite salutari de la ea cu prima ocazie! Zacusca… hm, ce sa zic. Mustul freamata proaspat si el, si alaturi de o felie de branza te asteapta acasa! Macar in vizita.. Te pupam!!
Mie in perioada asta imi lipseste varza romaneasca…as manca o varza calita cu niste costita facuta de mama…
@Geta: lasa ca ajungem noi in vizita, cat de curand si gustam din toate 🙂
@Ina: ce comentariu mumooos! ce m-a impresionat! multumesc mult!
@Oana: ca bine zici, o varza calita, uite asta trebuia sa fie punctul 8 🙂
:)) aceeasi chestie am patit-o si eu cu bagajul, pentru o punga de pufuleti si niste tarhon in otet pus de bunica.
se cheama ca am facut un schimb cultural, ca m-am intors de acolo cu un borcan de peanut butter!
@Andreea: peanut buttttttteeeeeeer, il ador! dau gata cam un borcan pe saptamana (da, stiu, enorm). dar iti marturisesc ca am facut un maaaare proges – nu-l mai mananc pe paine, cum imi era obiceiul, il pun pe felioare de mere. desigur, tu cunosti bine acest gust innnnnebunitor.