Cred ca toata lumea s-a lamurit ca slabitul asta e treaba complicata. Si luuuunga. Dar cine spune ca nu poate fi si frumoasa-distractiva? Intocmai ca in copilarie cand noi ceream mereu amandine de la cofetariile alea comuniste cu miros special  (asta e pentru cunoscatori, desigur), iar mama ne spunea ca nu se poate sa mancam numai si numai dulcegarii . Si ce facea? Ne dadea ursuletul, mingiuta, papusica roz cu un ochi scos. Si ne luam cu joaca si uitam de toate amandinele pamantului.

Ei, dupa acest scenariu am functionat si eu zilele astea, cand m-am gandit sa-mi fac perioada de dieta mai interesanta si mai jucausa. Drept pentru care in loc sa alerg in Carfur la raionul Toate bunatatiile planetei, am intrat ca un copil in Decathlon (aceasta nu e o reclama la magazinul cu pricina, am intrat la fel de fericita si in alte magazine cu produse de sport, doar ca el era in preajma) si am descoperit cu gangureli si rugaminti de tipul „imi ieeeeeei? imi ieeeeeeei?” toate prostioarele care il fac pe un om sa uite ce gust are cheesecake-ul si sa se concentreze pe noua jucarioara. 

M-am infratit cu un ceas si o curea – cureaua o punem peste piept, ceasul la mana sau pe ghidul bicicletei – care ne arata cate calorii ardem instantaneu, cat de tare ne bate inima, cata grasime se topeste etc. M-am pierdut definitiv in labirintul batoanelor proteice-energice. Mi-am luat – tineti-va bine de tot de scaune – pantaloni scurti! Imi doream toate inventiile de pe rafturile alea si eram la fel de bucuroasa ca si cum m-ai fi pus in fata unui frigider de cofetarie.

Ce vreau sa spun e ca atunci cand suntem la un regim, ne ajuta tare mult sa stam concentrati pe starea asta de viata sanatoasa si miscare, sa ne luam cea mai simpla coarda din lume si sa ne exasperam vecinul, sa rontaim un baton pe care sa-l gasim in cele din urma odios si sa-l azvarlim in pubela, sa testam triciclete in magazine si sa claxonam cumparatorii. Avem nevoie de ceea ce americanul numeste „happy moments”, ca acelea pe care ni le ofera savarinele, arza-le-ar focul cuptorului. Trebuie sa ne tinem cumva ocupati, focusati si zambitori.

Poate vi se pare o prostie, dar pe mine chiar ma ajuta sa ma bucur asa ca un tzanc de toate descoperirile sportivo-dietetice. Si le „activez” cu drag cand torturile imi dau tarcoale. Mai e macar o persoana ca mine? 🙂

PASIUNILE POFTICIOASEI