Jurnalul Pofticioasei

Da, intrebarea e cu „carte” la final, dar pe mine ma roade problema etichetelor acum, 23 septembrie, ora 18:23. Dupa doua zile in care m-am invartit prin hipermarketuri si am vazut cosuri doldora cu toate chimicalele pamantului, simt nevoia sa scriu acest text.

Multa vreme, nu mi-a pasat ce vrea sa-mi spuna eticheta. Cred ca pana pe la 20 de ani nu am citit cu atentie niciuna. Copil al comunismului, n-am fost crescuta cu grija asta – vezi ce scrie pe eticheta, vezi ce mananci. Am amintirile cozilor, ale portocalelor luate pe sub mana, ale ciocolatei chinezesti primite de Craciun. Cand sa mai ai timp sa lecturezi eticheta? Bucuria ca ai gasit ceva dupa ore de coada batea orice.

Prima si prima oara in viata mea am citit o eticheta cand eram in facultate. O tin minte si acum, era un iaurt cu fructe nemtesc cu 0% grasime, eu eram indragostita si voiam talie. Asa ca m-am uitat pe eticheta sa vad daca, totusi, are zahar. Si am dat peste primul cuvant greu de pricept din viata mea de cititoare de etichete. Maltodextrina. Nu stiam mare branza despre ea – mare iaurt, ma rog – brunetul care imi cazuse cu tronc era mai important decat intelegerea ingredientelor – studenta cu fluturi in stomac, ce vreti – asa ca le-am dat fluturilor niste iaurt nemtesc cu te-miri-ce-uri.

Apai de atunci au trecut aproape 15 ani, dragilor. Ne-au lovit din toate partile studii despre ingrediente periculoase, ne-au vorbit medicii iar si iar despre otravurile din alimente, ne-am mai plimbat si noi prin strainataturi sa vedem miscarile alimentare de pe acolo (pentru mine locuitul la Nisa, Franta, a fost experienta vietii din acest punct de vedere – francezii mananca din cale afara de sanatos). Si daca s-au intamplat toate astea, cum putem noi acum sa ne umplem cosurile de cumparaturi cu toate ororile greu si imposibil de pronuntat? Cum putem manca, de pilda, Butylated Hydroxytoluene cu lapte? E un ingredient din cereale, de pilda, care, dupa cum scrie aici, e folosit si la imbalsari sau la alimentarea avioanelor. Cum putem manca Yellow #5 pe paine? De fapt, cum putem manca orice colorant? Cum putem inghiti Propylene glycol alginate un stabilizator si emulsificator folosit si la degrivrari in aeroporturi, scrie tot siteul de mai sus.

Insist cu intrebarea din titlu: cand ati citit ultima oara o eticheta? Cand ati stiut ultima data exact ceea ce mancati? Vi se pare complicat, o bataie de cap? Nu merita nici macar daca viata va depinde de asta? Cititi, va rog, cat puteti de mult(e) despre ingrediente si industria alimentara. O faceti spre binele vostru. Si apoi, mergeti intr-un magazin, ca la biblioteca – cititi mult la fiecare produs. Va fac si niste sugestii: uitati-va, de exemplu, ce contin painile facute de marile magazine in cuptoarele lor si apoi puse la raft, cititi ingredientele mezelurilor sau pe cele ale inghetatelor – orice marca vreti voi. Este cel mai bun sfat pe care vi-l pot da acum. Este cel mai bun sfat pe care il puteti urma.

PRODUS: blogul Pofticioasei

INGREDIENTE: imi pasa (100%), sfaturi bune (100%), patanii adevarate cu morale uneori dureroso-haioase (100%)

EXPIRA: niciodata